Tot accesez site-ul
Ligii lui Mitică, doar-doar voi afla o veste oricât de mică despre brigăzile care oficiază pe bani mai puțini. Dar nu găsesc decât o înșiruire de nume pe coloana observatori/supervizori, nici măcar onorabilii ce acordă notă
fluierașilor et comp nefiind dați în fapt.
A, da, domn
Nelu Cavaleru' (acum doar la propriu, altădată al dreptății împărțite pe terenurile de fotbal) chiar își continuă originalul
răzbel declarat corupției, lăsând în ceață echipele, comentatorii, publicul până cu două ore înainte de meci. Abia cu jumătate de oră înainte de ședința tehnică se află de acum cine
bagă în fluier, cine ridică sau nu ridică fanionul când trebuie, cine e arbitrul de rezervă și "examinatorul" tuturor acestora. Măsura fără de precedent luată de
musiul Crăciunescu este privită cu uimire mai ales de către antrenorii care pun la punct tactica ținând cont și de maniera de arbitraj (deși, dacă te numești Mureșan și joci la CFR, același cartonaș roșu te așteaptă, chiar dacă el ți se arată mai târzior, cum s-a întâmplat în prima partidă cu fază decisivă cel puțin discutabilă).
Chiar crede cineva că această secretomanie în materie de delegări poate curăța fotbalul românesc ?!? Să așteptăm, totuși, verdictul necruțător al timpului, deși asemenea experimente pot costa nu numai nervii producătorilor și comentatorilor TV, care nu mai au cum să ajungă la stadion cu documentarea pusă la punct.
Să aruncăm, în schimb, o privire asupra primei liste de oficiali ai sezonului, la capitolele amintite. Găsim nume de persoane care au lăsat urme în iarbă: Cămătaru, Chihaia, Kassai (nu arbitrul ce i-a supărat pe
celești - e vorba doar de Bela al nostru, federalul). Treacă-meargă și Nedelescu sau Pașcu-
breakdance, cunoscuți de amar de vreme. Fie și septuagenarul Alexandru, că e ditamai șef pe la LPF. Ok și vizavi de Octavian Goga, care aduce măcar prin nume o nuanță de poezie în proza fotbalului nostru. Dar cine sunt Dobrescu, Mincă, Călin, Popa și un al doilea Alexandru - ce spun ei microbistului pur și simplu ?!? Aproape nimic, cu siguranță, în afara apartenenței la
aparatul (jucăria) lui nea Mitică.
Nota bene: baremurile neafectate, precum acelea de arbitraj, ce vor fi încasate îndestulător de acești
domni și tovarăși aduc pâine albă și mirodenii scumpe mai ales într-o familie prahoveană. Fiindcă între cei doi Alexandru de pe listă nu-i doar o potrivire de nume. Primul e tatăl, celălalt - fiul părintelui său, septuagenar șef de Ligă. Ca să se știe! Și atât. În rest nu-i doar tăcere, ci dimpotrivă, se nasc o sumedenie de întrebări, în plină
epocă de secretomanie.
George PLAURIAN