Mamă, ce putea fi la gura lor,
câini sau
feciori de șine, înainte de derby! Bla-bla-bla victorie, bla-bla-bla până la capăt, de ziceai că bietul titlu de campioană va trebui să dea cu banu' ca să se hotărască între "Groapă" și zidul pe care atârna celebra cugetare
nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul.
Fiecare echipă a zis că va trage lozul cel mare. Dar până la urmă n-au tras decât câte un mare - scuzați - fâsss. E drept, că doară n-o fi strâmb, numitul Surdu a cam fost
scarlatachit pe la început de meci, fără ca doctorul Hațegan să fi pus diagnosticul corect de
pălitură de la punctoiul cu var. Un 0-0 care pare să nu ajute pe nimenea în cele două tabere. Doar că atunci când doi se ceartă, știți vorba aceea, câștigă al treilea, rezultatul din Giulești venind să bage cărbuni peste jarul noii dorințe de mărire clujeană.
Egal și atât a scos, de asemenea, Steaua în casa de împrumut a lui Grig, originalul antrenor dorit tot mai aprig cu domiciliu stabil de Ghencea. Până și
șturlubaticul Jiji simte că i-a fugit pământul de sub picioare și i s-a cam luat aerul necesar
diareei verbale, pentru care ar putea da mare socoteală: arbitrul Balaj anunță proces pe motiv de prea violent atac la persoană și-i cere jumătate de milion de euro daune morale, de vărsat apoi în scopuri caritabile!
O altă remiză albă are, totuși, semnificație de victorie pentru un repatriat în fotbalul nostru.
Puriul abia a apucat să fie prezentat oficial - cu
Vamă asigurată cu tot - și să facă un antrenament la noua sa echipă, că a și repus în funcțiune
sângele din instalațiile jucătorilor Astrei. Adormită (vrăjită?) sub baghetă lusitană, echipa lui Ioan Niculae a ieșit din amorțeală,
cravașa lui Rednic fiind surata celei din mâna lui
Șumudică din nimică făcător de rezultate bune în șir lung la Ploiești. Același oraș, nu și aceeași arenă, unde actualul brașovean tocmai a încasat-o de la nea Gigi al lui Mulțescu.
C-așa-i prin fotbal. Altfel decât în handbal, unde poți fi condamnat apriori, ba chiar la pauza meciului, dar nu-i imposibil să renaști ca pasărea aceea vestită. Asta, dacă te numești Oltchim și ai cutezanța să crezi că de la 13-17 poți să întorci jocul cu marea echipă din Gyor. Dacă fenomenul Luminița Huțupan, (acum mămica Dinu) revine. Dacă doamnele sau domnișoarele Nechita, Brădeanu,Vizitiu, Vetkova, Curea, Ozel ș.a.m.d. pot astupa
marile găuri Neagu + Stanca și dezvăluie puterea aproape incredibilă de a crește într-o repriză cât altele într-o mie. De la minus patru la plus șapte și în final izbândă de 35 la 31 - asta da minune, care a înnebunit minunatul public și l-a dus pe mult pățitul antrenor Radu Voina în brațele medicilor, cu glicemie 60.
Bravo lor, vâlcencelor! Și sărut mânușițele, recunoscători pentru clipa de mândrie naționalistă, care ne-a făcut să uităm pe moment de rușinea națională a vânzării bogățiilor țării pe nimic.
George PLAURIAN