Nu-i frumos, dar e haios

    O fi Liga 1 mult sub One sau Premier. E just că la soare ne putem uita dar la Champions League ba. Avem parte de fotbal cu lingurița, polonicul fiind pentru scandaluri și trimiteri mitice la brutărie. Și totuși, campionatul ăsta șchiop ne cam ține cu sufletul la gură sau măcar în bărbie, prin năzdrăvăniile servite etapă de etapă.

    Iacătă, în doar trei ciocniri din patru pentru runda 25 s-a lăsat cu fapte de rușine pentru tot atâtea năzuitoare la podium. Trei dintr-o lovitură, în preziua Floriilor, e cam mult deodată și nici măcar zăpada mieilor, prevestită de cod galben, nu va putea acoperi valea plângerii întinsă din Groapă până la Vaslui și pe Someș.

    Sânmărtean își poartă suferințele-n tribună, N'Doye se dă iar în spectacol (nu dansând cu zorile la club, ci alunecând ca-n curtea școlii), Adailton e tot valoare dar cu tremurici prin picioare, astfel că Poromboiu zace, gurița în sfârșit îi tace: 0-3 la neprihănita Voința din Sibiu pune cireașa pe tortul spulberării ultimei urme de speranță la titlu. Somn ușor, Vaslui!

    ...Și noapte bună, Dinamo! Cu umbra lui Pulhac pe gazon, cu-n Platini nedemn de numele împrumutat de la o legendă a ierbii și-un mare șef de UEFA, cu pajul Curtean îndepărtat de orice curte de fotbal regal, pregătirea pentru Liga Campionilor nu poate veni decât în veci-vecilor, Amin. Niște magrabieni dați cu Petrol de Ploiești și un fost "câine roșu" veritabil i-au smuls scaunul de sub picioare lui Ciobi și pun iar în pericol sănătatea proprietarului de restaurant în Miami, care abia mai poate relua celebra întrebare de Caesar către Brutus - și tu, Gigi Mulțescu?

    Dar nimic nu se compară cu seismul simțit prin trupurile lusitane și conturile grase de așa-ziși cheferiști de Cluj. Taman când se ivise ocazia cea mare de zbor în pace către mărire, să dai zero și să iei cinci în loc de șapte - că, nu-i așa?, prietenul bun la nevoie se cunoaște, deci tușierul anulează un gol, "centralul" nu vede de e pălitură de la var -, așa ceva nu s-a mai întâmplat de când lumea și... Paszkany. Cine putea produce cutremurul de gradul cinci dacă nu cea mai gașcă nebună de pe toate șinele pământului, cu antrenor al cărui cap era insistent invitat la cădere după corecțiile servite de anonimii Chiajnei și plăieșii lui Pinalty?!? Strânsă uimitor în jurul lui Bozovici (muntenegreanul ce a ținut să joace și să triumfe înainte de a pleca să-și îngroape mama), Giuleștina încântă și pare iarăși asemenea înaripatei Phoenix, determinându-l pe însuși Jiji să emită una dintre puținele sale cugetări demne de luat în seamă, prin concluzia meciului neverosibil de pe Someș: parcă juca Barcelona cu o echipă din D.

    Chiar dacă nu-i frumos, măcar e cam haios campionatul acesta, care mai are încă să ne stârnească zâmbetul, dacă bucuria ochiului nu prea are des ocazia.