Chiar așa se crede antrenorul fără frică nu numai prin rima la propriul nume - executat în direct, precum
Împușcatul din acel Decembrie! Meciul cu Chiajna, de sub Tâmpa, a pus cireașa pe tortul celei mai aiuritoare etape, la finele căreia lidera anului ajunge o echipă ce se bate la retrogradare, reprezentanta comunei din vecinătatea Capitalei, inventată de o celebră Doamnă acum 225 de ani.
Dar fructul din moțul prăjiturii nu-i defel dulce ca-n mai sau iunie - e acru precum corcodușa de borș, dacă nu cumva amar ca pelinul, cel puțin pentru șeful arbitrilor, care abia a emanat altă profundă cugetare (
în prima fază e penalty, însă-n profunzime nu) apropo de altă năzdrăvănie petrecută în runda nebună. Subalternii pe care dom' Nelu îi apără cu atâta grijă părintească l-au turbat pe Șumudică și l-au făcut pe patronul său
în curs să vorbească de vicierea rezultatului. Ceea ce nu apare doar simplă vorbă aruncată la mânie: tușierul Vidan
a dat cu bățul aiurea la golul anulat lui Buga și n-a avut ochelarii potriviți pentru a vedea ofsaidul din faza de 0-2, omul cu fluier a comis-o și el, iar deciziile au influențat direct tabela unui scor stabilit năucitor, în ultima secundă.
Nu se știe încă dacă de la Vâlcea spre București se va inventa vreo nouă
fantă de lumină întru scuza greșelilor de la Brașov. Limpede rămâne oricum că se dă apă la moara celor care cer arbitrii străini, mai ales după ce dinspre Pipera a răsunat altă concluzie tulburătoare pentru filozofia fotbalului - nu antrenorul, ci omul care bagă banii răspunde de rezultate ( dacă el este, firește, după calapod de Cotroceni, adică patron-jucător).
Și toate se adună taman în Săptămâna Patimilor, în care ruga ”Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac” pare a nu se mai potrivi deloc în cazul unora bănuiți mai nou nu de sarsanale urât mirositoare, ci de prinderi în hora pariurilor mincinoase, întinsă cât e lumea și pământul.
George PLAURIAN