Într-o aceeași zi din Săptămâna Luminată, cel mai cucernic și cântăreț de psalmi dintre patronii fotbalului de pe întregul mapamond a câștigat două meciuri cu procurorii. Doar două, dar cu
puncte câte în nouă, cel puțin una dintre disputele din justiție purtând semnificații asupra fenomenului sportiv pe ansamblu.
Verdictul în chestiunea cu brandul și palmaresul face lumină în Ghencea și mângâie orgolii cât palatele din Pipera și mai din Centru. El pune în drept ceea ce există în fapt, părând și o treabă de bun simț. Cealaltă hotărâre judecătorască din zi de marți (cu sau fără trei ceasuri rele) împarte însă lumea în două tabere, nefiind ceva care rămâne strict în zona fotbalului. Chiar
scorul din instanță, stabilit după o prea lungă chibzuință, și justificarea poziției magistratului ce a votat pentru condamnare anunță o dispută de principii mai mult ca sigur prelungită și după
jucarea returului (judecarea recursului) în Cazul Valiza.
Am văzut și am auzit deja o mulțime de reacții pro și contra, venite inclusiv din partea politicienilor, chestiunea premierii care e sau nu e mită punându-se și în drept, și în materie de morală. Există acum un precedent judiciar, dar fotbalul are și legile lui aparte, de vreme ce șeful Ligii amenință cu retrogradarea sportivă dacă
valizele mai circulă! Că teribil de încurcate mai pot fi căile Domnului...
Un lucru a devenit și mai clar din această zi de marți: va fi o luptă ca-n povești de speriat copii pe finalul de campionat! Până să ne abată ea toată atenția de la alte cele, nu cumva să uităm că ne mai despart o sută de zile de Londra. De Jocurile pentru care România are deja făcută o bună parte a lotului - la gimnastică, haltere, polo, tir, ciclism. Se bat încă pentru pașaport olimpic atleți, boxeri, canotori, kaiaciști și canoiști, luptători, tenismani, judoka, handbaliste. Cu totul, vreo sută de posibili "tricolori" așteaptă
la cotitură șansa de a-și măsura valoarea în ceea ce continuă să fie cea mai mare întrecere a lumii - Olimpiada care înfruntă timpurile, vânturile, valurile, rămânând
încă mai presus decât orice dispute și verdicte din lumea nebună a fotbalului.
George PLAURIAN