Legea e făcută de simpli muritori, dar cum numai Dumnezeu dă iertarea cea mare, slavă Lui: o lună, cu începere chiar de azi, vom fi scutiți de asediile lui Jiji asupra ochilor și urechilor microbiștilor! Cum nici postura de deținător al celui mai titrat club românesc nu-i poate fi de ajuns, omulețul din Pipera s-a vârât iar și în luptele de dincolo de stadioane, astfel încât trebuie să se supună regulilor electorale.
De deșucheatele intervenții la popor am scăpat o vreme. Dar și fără ele finalul acesta de campionat e mai aiuritor ca oricând!
Nici nu s-a decis ce va fi cu omologarea rezultatului din stupidul
răzbel clujean, că era gata-gata să se lase cu o altă întrerupere de meci. 70 de minute s-a jucat fotbal în orașul lui Brâncuși, pentru ca o decizie a arbitrului să nască alte scene de râsu'-plânsu' sportului. Deși nu mai au nici o treabă cu susul sau josul ierarhiei, cei de la Pandurii s-au dat de ceasul morții când s-a indicat penalty pentru Vaslui, într-o fază care va tot fi discutată. Dincolo de ea, rămâne victoria lui Wesley și compania (scoasă în zece oameni!), dar stăruie și o întrebare: ce-i mâna la luptă, atât de aprig, pe gorjeni? Doar onoarea, numai ea?
Dacă însă primele opinii de specialiști par, cu
reglementul în mână, de partea arbitrului Dumitru, un alt
fluieraș nu poate fi scuzat nici dacă jură pe Biblie. Tot joi, Istrate a avut orbul găinilor, nevăzând ce a văzut mulțimea telespectatoare - cum un jucător al Astrei a fost faultat clar înainte de a se prăbuși. Așa-zisul cavaler al fluierului a scos cartonașul, dar nu l-a arătat agresorului din Chiajna, ci victimei, pe motiv de simulare!? Atât i-a trebuit agresatului, care s-a pus pe închinat, gest creștinesc, dar faptă socotită persiflantă la adresa arbitrului, egală cu alt "galben", deci cu eliminare. Ce a urmat a semănat cu scenele de la Cluj-Napoca, de la Târgu-Jiu, de pe mai toate stadionele pe care s-a produs jalnic această ediție de Liga 1:
hora mâniei în jurul celor mai contestate personaje.
De
circ avem parte din plin (noroc că mai e puțin din așa chin). Dar de
pâine - de ceva fotbal, de spectacolul altora și doar organizat onorabil de noi - ne vom mai bucura, oare, vreodată ?
George PLAURIAN