Nu e mult de atunci, de când fluieram a pagubă pe marele stadion de altădată, numărând lesne spectatorii strânși la un meci de primă divizie - câteva zeci, cu cronicari cu tot. Și nu era nici puzderia televiziunilor care să îndemne la alegerea desfătării în fotoliul de acasă, cu berica în față, în detrimentul drumului cu
itebeul spre tribunele goale. Era doar semnul că echipa gazdă, Progresul -devenită FC Național, apoi decedată chiar în curtea Băncii Naționale-, nu mai aducea lumea la fotbal.
Nu e mult de atunci, dar pare că a trecut o veșnicie când vedem cum geme de lume
urmașa marelui stadion al vremurilor revolute. Ieșită cu bine din scandalul gazonului de la premieră, Arena Națională a intrat fulgerător în marele circuit internațional, iar mâine va stabili oficial recordul de audiență din România post-revoluționară: 50.000 de bilete s-au vândut ca pâinea caldă în două zile și cu tot atâtea înainte de
eternul derby! Aproape jumătate de milion de euro intră în contul Stelei, care se dovedește cea mai iubită echipă de la noi!! Gazetarii fac calcule de contabili și concluzionează că, în opt meciuri în calitate de gazdă, trupa din Ghencea și-a asigurat salariile pe un an, plus chiria pentru
iarba de acasă!!!
Nebunia stârnită de partida Steaua-Dinamo din acest Florar demonstrează cum bucuria fotbalului continuă să cuprindă românul, cu toată harababura din campionat și pasul înapoi al naționalei. Emoționantă și pilduitoare, îmbulzeala de la casele de bilete legitimează adevăratul sponsor al cluburilor patronate oficial de
investitori care, de fapt și de regulă, sunt în sport mânați de spirit de afaceriști, fiind mai degrabă niște creditori ai propriilor echipe. Vremea lui Mecena s-a dus de mult. Acum, dacă pasiune pură nu e, nimic nu e. Nimic, fără Măria Sa Suporterul Anonim. Cel care face să se umple Arena, să vină spectacolul și banii pentru eroii săi preferați.
Să ne trăiești, Domnule Anonim!
George PLAURIAN