Mor de ciudă că n-am am avut curajul (sau...altceva) pentru a paria mai mult decât o sumă simbolică la pronosticuri, dar nici nu-mi pot frâna bucuria: da, mai bine
si, La Roja şi Squadra Azzura joacă finala! Ce "portocală mecanică", ce maşinării fotbalistice de producţie germană sau rusă - ginta latină a câştigat deja Europeanul Estului. Ceea ce înseamnă întrucâtva că şi noi avem legături de origine cu sărbătoarea de duminică, din Kievul în care Pantelică masorul atingea, de mult, culmile negustoriei când încerca să-şi vândă "adidaşii" până şi mumiilor din catacombele frumosului oraş...
Spaniolii s-au calificat mai greu decât se aştepta lumea specialiştilor, vecinii de peninsulă nedându-se bătuţi decât la loteria penaltyurilor. Acolo unde, are dreptate sclipitorul jurnalist Cristian Geambaşu, antrenorul sau însuşi căpitanul portughezilor
au comis-o grav trecând marea vedetă în coada listei de executanţi. La greu se vede dacă ai sau nu
sânge în instalaţie, precum un Lăcătuş la Sevilla'86, şi iată că ditamai Cristiano Ronaldo nu dispune de aşa ceva, de vreme ce enorma apăsare din disputa în care decizia poate veni în primele lovituri a fost lăsată în ghetele şi norocul altora.
Dar regina
posesiei, fie ea mai puţin strălucitoare ca altădată, chiar avea dreptul valoric de a-şi apăra titlul. În schimb, Italia e marea şi plăcuta surpriză a acestui turneu final. Fotbalul său de acum schimbă imaginea tradiţională despre o reprezentativă ce părea cantonată în limitele tactice de la Herrera citire. Se poate însă ca schimbarea de registru să nu fi fost de ajuns dacă Mario Balotelli nu ar fi făcut repede uitate alte stele fotbalistice. Ghanezul abandonat de părinţii naturali şi adoptat de oameni cu suflet luase mai dinainte prim-planul la acest campionat, pentru ca
explozia sa să vină la momentul şi la locul potrivite. Două goluri în poarta Germaniei în cel mai greu meci al carierei înseamnă confirmarea supremă a valorii. Plus, dacă vreţi, a acelui
ceva pe care altcineva nu l-a avut exact atunci când echipa sa avea cea mai mare nevoie.
George PLAURIAN