Vă vine să credeți? Mie unuia nu-mi pare real nici la ceasuri bune după finala latină a
Europeanului Estului și mai bine eram agățați, ca pe vremuri, de antenele vecinilor cu castraveți vestiți - nu "prindeam" transmisia și basta, refuzam să acceptăm că a fost posibil acest
4-0 pentru tabela cu recorduri.
Dar, cum am văzut ce-am văzut, ne scoatem pălăria și, plângând sau nu pe umerii Italiei, facem reverența cuvenită Majestății Sale Regina Fotbalului, Spania. Triumful e total pentru un antrenor, un portar, o echipă și o țară care stăpânește întinsul domeniu al celui mai iubit dintre jocuri. Dacă Del Bosque e artizanul miracolului, Casillas a fost eroul finalei. Fără paradele sale miraculoase, incredibilul scor nu era posibil, dacă nu cumva și istoria însăși s-ar fi scris altfel în prima zi de Cuptor, într-o dispută în care prima repriză a stat sub semnul neprevăzutului. Decimată de accidentări și epuizată după încrâncenata semifinala, squadra azzura a murit în ultima jumătate de oră, silită să joace în zece.
Spania a câștigat prin tactică, ducând ideea de posesie către absolut. S-a impus prin consecvență, majoritatea titularilor fiind "bătuți în cuie" de ani. Și a zdrobit definitiv teoria jucătorului selectat la centimetru (pe care recent căuta să o impună și un neavenit mioritic),
poneii iberici demonstrându-se mai grozavi - și la trap, și la galop - decât ditamai
armăsarii hergheliilor din restul continentului, valorea nefiind, iată, în proporție directă cu arătoșenia fizicului.
Ne vine sau nu să credem, strigăm ca toată Europa, simplu dar sugestiv - Ole!
George PLAURIAN