Nu e vreun scor de rugby, nici vreo legătură cu fotbalul pentru care trebuie să mai treacă ceva vreme până să ne revenim dintre norii Europei pe maidanul mioritic. 104 înseamnă numărul sportivilor care reprezintă România la Londra, al doilea număr fiind al disciplinelor în care concurează ai noștri la apropiatele Jocuri.
Diferențele pe acest plan al reprezentării nu sar în ochi, comparativ cu ce am aliniat la precedentele ediții. Deci, cantitativ ar fi onorabil. Dar cum stăm cu calitatea, ce șanse de podium sau măcar la locurile care aduc puncte ar exista?
Un singur sport de echipă și-a câștigat pașaportul olimpic. Bravo lui, polo-ului, și le dorim românilor antrenați de-un ungur (din Ungaria) să nu ajungă pe fundul bazinului. Pentru ei, aplicarea principiului "important e să participi" pare cel mai potrivit - adică mai mult nici că le putem cere în țara cu nici 200 de jucători și o capitală lipsită de un bazin acoperit de dimensiuni olimpice ("ligheanul" de la Floreasca e lung de 33, nu de 50). La fel par a sta lucrurile cu ciclismul, luptele, boxul sau înotul, ba chiar cu atletismul. Sportul-sporturilor merge cu lot numeros, fără ca vreunul din cei 17 să te poată umple de speranță. Poate tot dinspre Nicoleta Grasu poate sări iepurele, mai ales că Londra va fi, probabil,
cântecul de lebădă al veteranei.
Oricât de strâmb am sta și de aproape drept am judeca, gimnastica rămâne adevăratul port-drapel al delegației, cu toate că la deschidere steagul îl va purta Horia Tecău (fiindcă-i mai flăcău). Antrenoarea federală Anca Grigoraș, fosta colegă și prietenă a Nadiei, îmi spune chiar ieri, textual: "Iese bine, n-are cum să nu iasă!". Vă invit să o credem, campioana de acum câteva săptămâni - sau decenii? - nu se joacă de-a vorbele-n vânt.
De pe ape sau de pe planșe, poate de la domnișoarele în kimonouri ce pun piedici la propriu sunt alte așteptări îndrituite, după cum nu ne-am supăra defel la auzul unui victorios strigăt de Cocoș în lumea lui Nicu Vlad. Doamne ajută!
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro