E un meci între sezoane - se trage din cel ce a fost și îl deschide pe acela ce va să vină. Este ocazia confirmării campioanei sau, dimpotrivă, șansa unei răzbunări de orgoliu din partea echipei silite să prindă Europa doar pe scara vagonului.
Și totuși, cu spectatori puțini pentru o ditamai Arenă Națională (deși numărul de aproape 10.000 pe vipia asta înseamnă ceva comparativ cu un joc dintr-o etapă oarecare),
Supercupa 2012 a oferit unul dintre puținele spectacole de mers la inima microbistului pur și simplu. Și totuși, scocotită cu a doua șansă și fără a avea stimulentul unei prime bune măcar de dat o fugă la mare cu "aspiratoarele de gagici" în care se bat fotbaliștii, Dinamo a câștigat Supercupa.
Cu probleme de vestiar, Bonetti e din nou eroul galeriei
haitei, căreia îi aduce un nou trofeu. I-a ieșit italianului! Nu l-a mai "scos" atacantul-judoka, dar a mutat providențial cu Țucudean. O repriză, plus prelungirile, i-au fost de ajuns jucătorului cu cea mai bogată familie de fotbalist român să puncteze (de două ori!) și în poarta campionilor, și la impresia artistică, fiind desemnat
number one în gala de sâmbătă seară. Nu a mai contat că Georgică a comis una mare-mică, fiind singurul dinamovist care a ratat la penaltyurile departajării, echipa din Ștefan cel Mare apărând mai convingătoare acum decât s-a arătat în tot acest an.
Onorată și onorabilă prin ardoarea disputei,
Supercupa 2012 a marcat premiera oficierii cu 5+1 arbitri
la Românica. Un experiment nereușit, sărbătoritul zilei făcând două greșeli mari în defavoarea dinamoviștilor. Hențul în careu al "clujeanului" Pinto a rămas nesemnalizat doctorului Hațegan de către arbitrul de poartă Dumitru - și atunci ce rost mai are să pui, și să plătești, adiționali?!
Culmea e că taman patronul campionilor a pus tunurile pe brigada supranumerică. Incontestabil de priceput în
afacerea fotbal (achiziționarea pe gratis a marcatorului Valente e doar ultima atestare în această privință), domnul Paszkany mai are până să deprindă și toate tainele
jocului de fotbal. Tirul nemulțumii sale putea fi mai corect îndreptat spre luftul de începător al unuia dintre preferații săi - doar bara propriei porți l-a salvat pe internaționalul Mureșan de rușinea autogolului - și per ansamblu, unde Dinamo a fost superioară. Care Dinamo a meritat trofeul, născând iarăși în capitalistul român cu afaceri prin Miami vis de pregătire în liniște pentru Liga Campionilor.
George PLAURIAN