Practicant al mersului pe două roți și foarte atent la sexul frumos, Nelu Crăciunescu e liber de ieri să se ocupe de pasiunile sale. Demis de la conducerea arbitrajului, olteanul va reveni, mai mult ca sigur, și prin studiourile ce răsplătesc cum se cuvine comentariile competente, putând să se dedice ca lumea și susținerii amicilor săi pedeliști.
Crăciunescu n-a pierdut, astfel, decât puterea la care ține atât de pătimaș. Important e însă ce a pierdut fotbalul nostru prin noua îndepărtare a reputatului
fluieraș de altădată: a rămas fără o autoritate în domeniu, dar și fără stilul dictatorial al acesteia, fără scandalurile întețite după ieșirea din scenă a lui Vasile Avram, ai cărui fii - arbitri serioși, băieți stilați - au simțit ce poate însemna răzbunarea vâlceanului. Numai acuzele pe bază de amintiri din copilărie și de presupuse boli venerice la adresa fostului său prieten și patron Porumboiu ar fi putut fi suficiente spre a ne îndoi de moralitatea cuiva pus să facă dreptate într-un sector pentru care chestiunile de etică, de fair-play ar trebui să fie primordiale.
Probabil cu Deaconu + francezul Matta, CCA are nevoie să-și recâștige credibilitatea. Tânăr cu carte și cv de manager la o companie multinațională, Sandu-"brichetă" pleacă prea devreme de pe gazon, dar vine în fruntea arbitrajului cu un plus de respectabilitate, atât de necesar. Iar de acceptă să colaboreze cu FRR și unul dintre cele mai influente personaje europene ale domeniului, atunci chiar ne putem gândi la ceva mai puține rumori vizavi de fluiere sau steaguri, având mai mult
ochi pentru fotbal, pentru ceea ce izbutesc jucătorii și antrenorii lor.
Porumboiu însuși, cât e el de cel mai (mare) arbitru dintre patroni, ne va ocroti ceva mai mult, sperăm, simțul auzului de ieșirile sale vulcanice. Doar are atâta treabă cu afacerile de miliarde, cu grâne, bovine sau fotbal, iar de se ocupă ca lumea de ele Vasluiul său rezistă, iată, infernului de la turci și scoate un rezultat neașteptat de bun. Un egal smuls de otomani în ultimele momente de joc, după ce Sânmărtean își confirmase clasa și trupa lui Șumudică jucase fără frică, ba chiar dominase în cea mai mare parte. Așa, moldovenii noștri!
George PLAURIAN