Păcat de furibunda și costisitoarea campanie de achiziții a celui mai arbitru dintre patroni. Păcat de driblingurile încântătoare ale marțianului din Liga 1, de dăruirea unor coechipieri ai lui Sânmărtean și mai ales de atmosfera creată pe stadionul moldovean: Vasluiul rămâne doar bun de Europa League, Șumudică face gura mică, iar Porumboiu este ros din nou de neliniștea celei mai proaste afaceri personale, tocmai în domeniul care i-a adus celebritatea, mult înainte de a scoate aur din bovine sau grâne.
Scorul e prea mare după acest meci nebun cu trupa mult mai scumpă a baștanilor de la Fener. Centrarea cum numai
marțianul e în stare să dea și execuția de killer fotbalistic a lui Marius Niculae aduseseră egalitatea la scorul din tur în primul sfert de oră. S-a luptat pe alocuri precum o făceau strămoșii noștri cu otomanii, ocaziile fiind destule și serioase de ambele părți. Spectaculos, tensionat, generator de cântec și valuri în tribunele mai fremătătoare ca oricând, jocul și-a scris de fapt istoria la opt-nouă minute după pauză. În momentele în care cel mai original "produs de import" plătit la noi pentru munca pe terenul de fotbal și-a îngropat echipa așa cum își îngroapă el amarul vieții printre străini în nopțile petrecute prin cluburi. La fel de aiuritor, adică. Dar secătuirea propriilor forțe cu muzică nocturn-matinală și domnișoare e treaba sa. Ratarea cu o seninătate vecină cu inconștiența a penaltyului de către Ous. Ndoye (astfel stă scris, în româno-senegaleză, pe spatele trioului său) aduce însă cumva cu o faptă penală pentru un fotbalist care mai poartă și banderola de căpitan.
Ratări de la punctul cu var au fost și-or să mai fie. Se întâmplă ca portarul să ghicească colțul, să intervină bara sau alte cele. La N'Doye n-a fost însă cazul de
ghină sau inspirație genială a vizaviului dintre buturi. A "arestat" mingea cu aroganța-i definitorie (nici măcar nu s-a consultat din priviri cu Marius sau Lucian , poate mai îndreptăți să bată penalty), a tot potrivit-o pe locul
păliturii de osândă, o dată, și încă una - la comanda arbitrului, dând senzația că se pregătește pentru lovitura vieții sale. Care chiar avea să fie. Atâta doar că a fost una împotriva propriei echipe, printr-o execuție de diletant, cu oprire de comic vestit al gazonului și șut de individ anemiat de caniculă. O atitudine care a
endoit Vasluiul, o ratare ce a frânt aripile celor din teren sau tribune.
Și pentru ca necazul trăit de moldoveni și de orice microbist pur să fie încă mai mare, idioțenia fotbalistă s-a mai cuibărit o dată printre jucătorii Vaslului. Excelent lansat și ajuns iute în fața portarului, Antal - nimeni altul decât un campion recent al României - a vrut să fie la fel de "original" ca bogatul client al cluburilor de noapte și a încercat o
scăriță sfârșită-n ridicol. Iar Porumboiu mai are un motiv să-și smulgă părul rămas pe creștet: portarul Coman = alți bani foarte buni aruncați pe apa sâmbetei.
Necăjiți de scenele de la Piatra-Neamț, nu putem trece nicicum peste lecția de siguranță dată de CFR la Liberec. Preocupați doar de calificare și prea lucizi ca să o piardă, clujenii au marcat în prelungirile fiecărei reprize, golurile lui Kapetanos și Sougou aducându-i la un pas-doi de masa bogaților, de grupele Ligii mari. Bravo lor, profesioniștilor! Dar încă o dată - păcat de Vaslui...
George PLAURIAN