Vă vine să credeți, că mie unuia nu - 49.918 microbiști au plătit ca să vadă un
meci de fotbal de liga a patra!!! Sigur că așa ceva, probabil nemaipomenit pe undeva, nu s-a putut întâmpla la noi, unde nici un amical cu Messi și toată titki-taka nu strânge atâtea suflete la un loc, la nivel de mâna a patra adunându-se cu chiu, cu vai vreo câteva zeci (cu primarul și văcarul comunei cu tot) de consumatori de
bomboane agricole, drojdii furibunde, berici aburinde.
Foarte posibilul record mondial a fost bătut, culmea-culmilor cumva, în țara în care zice-se că ar umbla cei mai aprigi arici pe la buzunare. Dar iată că scoțieni n-au pic de zgârcenie în pasiunea nebună pentru fotbal, în iubirea pentru echipa favorită, sentimentele acestea neputându-le fi ucise prin sancțiunea trimiterii la munca din liga de jos. Acum trebuie să-l înțelegem neapărat pe Dorin Goian, care a ales riscul tăierii de pe lista naționalei în locul posturii de șobolan ce părăsește corabia în momente de cumpănă. Românașul nostru uitat de
Pi-țurcă se simte la Rangers de parcă ar fi protagonist de Primera Division, își face treaba, e titular, iar unul dintre dintre cele cinci goluri ale partidei recordului de asistență a plecat de la șutul său respins de portar. El ne demonstrează tare concret că fotbalul își poate trăi inefabilul oriunde și oricând, plus încă ceva: și totuși, ȘI TOTUȘI, banul nu e chiar lucrul cel mai de preț ce a fost dat omului.
Cam în același timp cu minunea de la Glasgow a fost consemnată și la noi o mulțime de norod care a sufocat tribune de modern stadion. Diferența e de nivel competițional și de număr de plătitori, la Ploiești disputându-se sâmbătă derby de primă ligă în fața a peste 15.000 de privitori (despre încasări nu s-a vorbit, or la Românica funcționează pe mai departe "regula" nenumăratelor invitații și legitimații gratuite). Petrolul-Rapid s-a terminat cum a început, giuleștenii au câștigat în clasamentul adevărului, însă patronul lor și-a strigat mai ales durerea, după ce a văzut arena-bijuterie: Copos mai că plângea când făcea imposibila comparație între 20.000.000 de euro investite de comunitatea prahoveană și 0 (sau aproape zero) lei pe care stadionul bucureștean de lângă șine nu i-ar fi primit de la Carol al doilea încoace. O fi Georgică cel mai
scoțian dintre patronii din fotbalul nostru, dar exemplul Ploieștiului, cele date de București, Cluj-Napoca sau Piatra-Neamț bat în obrazul Primăriei Sectorului 6 și al ministerului ce tutelează baza prăfuită și plină de zgura timpului.
Încă două vorbe pe seama întâmplărilor recente. Una pentru deșteptarea din tabăra Vaslului, care a dat scor de forfait la Bistrița, unde jucători neplătiți și de doi ani pot duce la falimentul echipei ce încă mai există fiindcă s-a tot încăpățânat
Lordul Jean. Cealaltă trimitere e către afirmația stupefiantă, chiar cu iz penal, a madamei infiltrate între conducătorii din
Liga 1: propoziția "un astfel de arbitru merită bătut", rostită după egalul între Severin și "U", poate însemna și incitare la violență, măi dragă nevastă de antrenor!
George PLAURIAN