Foale pentru plămâni noi

    Rusescu și Rocha i-au făcut, în fine, pohta ce-a poftit prea agitatului în vorbe și fapte Jiji, perforând poarta Ceahlăului la limita fixată de omul care-i plătește ("le dăm de la trei în sus"). Mourinho a anunțat că Realul practică de-acum un fotbal britanic, dar și-a dat cu stângul în dreptul la debutul din Primera, 1-1 pe Bernabeu cu Valencia, în vreme ce Messi și ai săi au repornit dansul prin alt show.

    Însă nu despre ce e cald la nivel de vârf, pe aici sau pe dincolo, vă invit să ne oprim azi. Revenim la ceea ce am comentat în precedentul editorial fără ca aceasta să fie dovada vreunui trasări de sarcini în politica editorială a ROS (aici, pe site, nu e ca în Ghencea, patronatul nu impune formula de echipă sau tactica de joc, adică tema de atacat în scris sau locul unde trebuie să apară punct și virgulă. Adrian și Ciprian se mulțumesc cu rolul de cititori pasionați, propunerea de onorare a celui mai mare eveniment sportiv mondial și cu respctarea zilei de mers la bancomat, iar Sorin scoate fără tam-tam eventuala "șopârlă" ce se mai strecoară prin texte, c-așa-i de când lumea în  presă). Doar s-a nimerit ca, imediat după ce am discutat a uimire și admirație pe seama recordului mondial de asistență stabilit într-o ligă de jos a fotbalului, să sară în ochii atenți la tot ce mișcă - inclusiv prin ziceri în ProSport - o altă întâmplare asemănătoare măcar în părțile esențiale.

    Sigur că știți ce înseamnă foale, de la fierărit sau alte împrejurări în care se suflă aer cu burduf de piele, bun altfel și la produs muzică. Foale la fotbal nu-i însă substantiv comun, e nume de antrenor care se încumetă într-un aparent pariu al imposibilului - readucerea Timișoarei în prim-plan cu o echipă născută de fani! ASU Poli a refuzat fuziunea cu firimiturile și oscioarele rămase de la mesele îmbelșugate ale trecerii lui Iancu pe malul Begăi, ultima fiind cina de adio de la "A", și a luat-o de la zero. Peluza Sud a chemat la trial, au venit vreo 40 de anonimi, echipa s-a încropit și startul în campionatul județean tocmai a fost onorat de câteva sute de spectatori pătimași, care chiar încep să creadă că au de ce să viseze frumos: 8-0 cu, e adevărat,  nu știu ce Gran Plaz (ce vreți, trăim în epoca în care denumiri ca Banat sau Daciada sună desuet unora).

    Debutul în stil mare transformă în eveniment apariția în sine a acestei trupe înfiripată pe lângă prestigiosul Institut Politehnic, în zona universitară unde sportul, la modul general, a avut casă bună - prima campioană a rugbyului de dincolo de București a fost reprezentanta Timișoarei, ca să dăm un singur exemplu. Dar minunea adevărată, lovitura dată de suporteri trebuie căutată în titularizarea unui jucător cu posibilă stare civilă de... bunicuț. Un Cineva care în urmă cu mai bine de 20 de ani avea treabă cu Maradona, iar acum nu se jenează să-i servească, prin pase neatinse de scurgerea timpului, pe Popoviciu, Bota sau Nicolaie (nici o legătură, desigur, cu bogătanul brașovean). La 50 de primăveri, Iosif Rotariu pare că poate trăi o neasemuită toamnă în cariera-i de fotbalist cu cv mare și suflet uriaș.

    ASU Poli e un proiect care emoționează și merită urmărit chiar și de aceia care nu cred, asemenea unui fan din Urban Guerilla, că "Timișoara este cel mai frumos cuvânt din limba română", dar pot simți inefabilul fotbalului oriunde sau oricând se arată el.