Steaua lui Gigi, nu a lui Becali

     Adicătelea cum vine asta, Ghencea fără Războinicul luminii?, s-ar putea repezi să întrebe mânioși pro-pipereni la vederea titlului. Dacă vor avea puțintica răbdare la care nenea Iancu poftește tot românul peste secole, tâlcul afirmației e lesne de deslușit, fiind vorba doar despre întâmplarea ce apare mai cu moț dintr-o sâmbătă cu trei meciuri care au adus mai multe semnificații decât o etapă completă - ba chiar un record egalat după destui ani.

• DEMONIZAT ȘI SACRALIZAT. Dând derby-ului ce i se cuvine, iar Rapid - CFR a fost așa ceva la litera mereu uitatei definiții din dicționar, trebuie musai să începem printr-o a mie una recunoaștere a unicității Giuleștiului. Doar acolo, în tribunele de lângă șine, se poate trăi atât de aprig și fulgerător  între necaz zgomos și veselie nebună, numai Rapidul poate avea antrenor demis de galerie la pauză și idol, dacă nu chiar zeu, după încă o repriză, nu mai mult! Neispirat cu retragerea lui Roman fundaș lateral și lăsat în zece de secunda de pacient de Bălăcianca a lui Oros, cumpănitul Sabău a arătat că nu a fost degeaba un elev preferat al lui Il Luce. În locul zbieretelor obișnuite din asemenea momente, liniștea a fost stăpâna cabinei la pauză, conform dezvăluirii celui mai exponențial rapidist (Pancu, sigur că el), iar Moțu' a gândit mutările salvatoare de la un 0-2 ce putea fi, vorba lui Iuliu Mureșan, 0-4. A băgat cărbuni în locomotiva ce-o luase la vale, schimbând titularul cu nume de poet cu capul în nori și încă un figurant de sâmbătă,noii intrați Milisavljevici și Grigore dând față nouă jocului de Rapiduleț. Al doilea jucător a fost chiar decisiv, prin "dubla" care a adus răsturnarea rezultatului cu om în minus - reușită generată, ce-i drept,  și de plonjul de actor a la Bulandra izbutit de deja renegatul client de medic orelist după nume. Penaltyul scos de Surdu l-a făcut pe Paskany să-și smulgă și ultima vagă urmă de fir de păr din creștet, uitând rapid că același Tudor era etichetat cel mai activ simpatizant al CFR-ului dintre arbitri, cu puține luni în urmă.

• AVARAMU DE DUNĂRE. Giuleștiul e-n cântec, să nu-l deranjăm, mergând către Dunărea care e albastră ca bizara realitate în care s-a trezit o echipă ce-și deschidea mai ieri poarta Europei. Oțelul dă cu oiștea din gard în gard, pare o trupă mai amețită decât o ceată de consumatori înrăiți ieșiți din birt după o lungă noapte albă și o comite iarăși, oferind de doi bani speranță bistrițenilor amenințați cu falimentul. Dorinel ar vrea să își dea demisia dar nu are cui, mandatații lui Mittal Steel arătându-se  preocupați doar de oțel(ul) ce curge din gura furnalului, nicidecum de clubul omonim, iar președintele ajuns primar, Marius Stan, nici nu a mai venit la stadion după cearta la cuțite cu actuala conducere!?! Și pe malul fluviului se cântă, dar a pagubă și pustiu, în variantă românească a celebrului hit indian Avaramu, cu fotbalul în postură de vagabond...

• FATAI CU MULȚI CAI. Ei bine, ajungem și la Steaua lui Gigi, care în cazul ăsta nu are nici o legătură cu clubul aflat în proprietatea lui Becali cel prea pios. E vorba de steaua pe care o are, ca tot omul norocos, alt Gheorghe - un Mulțescu prea repede șters ca jucător din amintirea microbistică, deși a avut clasă demonstrată în 15 meciuri la națională (ceea ce reprezintă minimum dublu în condițiile programului internațional mult mai cuprinzător acum), 359 de partide în "A" cu peste o sută de goluri, trei campionate câștigate la Dinamo. Ca antrenor, fostul mijlocaș de creație și percuție a schimbat de 25 de ori banca în 22 de ani, pe aici și pe colo - în Turcia, fiind în patru rânduri salvator prin Regie. Acum abia s-a dus, din nou, la Astra, că a și resuscitat pacientul supus celei mai ample intervenții pe cord (de lot) deschis din istoria clubului cu ăl mai bogat patron. Le-a cerut proaspeților elevi să aibă toți spiritul de luptător și pofta de asalt continuu a lui Fatai; l-a retitularizat pe ghinionistul Mățel - cel cu talentul mai mare ca el; a venit cu echipa sa tehnică fără a renunța însă la cel mai vechi și doct astral - Valentin Sinescu pe numele lui respectabil. Din toate astea și numai el mai știe din ce, sexagerul veșnic tânăr și neliniștit a scos (peste noaptea în care părea ca s-a adâncit formația ploieșteano-giugiuveană) o căruță de goluri date în numai două etape la rând, mai mult decât marca Astra în ultimele opt partide ale sezonului precedent!

     Sigur că nici Chiajna nu mai e ce a fost acum trei luni, când bătea la Ploiești spre a rămâne în L1 și a asigura ascensiunea în Ghencea a lui Reghe și a motoretei sale de lux. Dar dincolo de jocul minim al unuia pe care îl cheamă Maxim, rămân faza de antologie reușită de Fatai (care, pe lângă mulți cai-viteză, mai poate să dribleze de-și pune adversarul în poponeț pe podeț - pardon, gazon), confirmarea că, totuși, Ivanovski nu e degeaba om din naționala Macedoniei și e de reținut mai ales egalarea unui record: de peste șase ani nu s-au mai văzut noua goluri prin Liga lui Mitică. Întâmplător sau nu, acel de pomină rezultat de 4-5 între Dinamo și Sportul e legat de numele aceluiași antrenor (ce salvează, culmea!, scaunul președintelui Gheorghe-Vamă, cel pe Ioan Niculae l-a poftit scurt să plece după omul lui Stelea dacă nu-i convine, și nu i-a convenit deloc!, schimarea cu Mulțescu). De nea Gigi și de steaua lui norocoasă, care acum se cheamă Astra.