Celor mulți care au avut ceva mai serios de făcut decât să ia seama la ce mai debitează politicianul&cucernicul nostru numărul 1 le precizăm că trei a grăit Jiji că vor fi și trei au și fost în contul învingătoarei din
dansul sub ploaie de la Vaslui. Doar că... un pic viceversa: "tripla" anticipată de noul
rege al magiei alba-neagra nu a venit dinspre Chipciu+Popa+Rusescu, cum pronosticase nominal prea cuviosul patron, Celeban + Sânmărtean + Niculae făcându-l de oaie.
Ce-i drept nefiind strâmb, să recunoaștem că primul dintre steliștii trecuți apriori pe lista marcatorilor derbyului a început după vrerea patronală, trimițând
la destinație din pasa lui Tănase, la o fază creată însă de un Chericheș ce a dat pe jos cu toți adversarii ieșiți în cale. La fel de adevărate au fost și ocaziile mari avute de atacantul din Ghencea, cărora li s-au opus doar intrevențiile unui Coman ca la 20 de ani de bun.
Dar la 0-1 a urmat șutul lui Pintilii care a zguduit bara și l-a cutremurat pe Șumudică, antrenorul cu o șansă foarte mică, în asemenea împrejurări, de a mai petrece o zi-două printre moldoveni. Trebuia neapărat să mute tactic, să schimbe câte un apatic, să riște ca omul ce nu are nimic de pierdut în afară de ceva glorie și salariul de barosan. Șumi a mutat, a dat totul pe atac, norocul l-a ajutat și el, polonezul intrat a treia oară titular la Vaslui prinzându-l pe Stanca mai visător decât Tătărușanu, probabil numărând în gând
fișicul de trei mii ai primei promise: Celeban,
ce-de-ban(i) a scos de pe cardurile steliștilor! În vreme ce Dani Coman era providențial și în fața lui Nikolic, portarul bucureștenilor și-a manifestat numai admirația vizavi de talentul de artist al balonului pe nume Sânmărtean, fiind tot spectator la "ghiuleaua" de proveniență dinamovistă - spre bucuria sigură și transoceanică a nașului lui Marius Niculae, campionul antistelismului, Borcea.
Oamenii lui Porumboiu câștigă și îl fac pe Becali să se îndoiască prima dată de calitățile de strateg ale lui Reghe. Acum nu mai poate să-l sune noaptea pe Șumudică, întrebându-l
la mișto dacă o are mică, el trebuie să reflecteze între altele la fenomenul
endoirii (ca dealtfel și noi toți): mare tărăboi, anchetă înainte de meci, era dat dispărut senegalez din cantonament moldovenesc, însă și după o noapte albă năbădăiosul N'Doye a fost mai bun decât Bourceanu cel ascultător. Un fenomen ce-mi amintește brusc de Gică Dărăban, fostul mare rugbyst fiind efectiv scos din cârciumă de antrenorul Naca (Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi!) în zorii unei dimineți de mari derby, pe care Gică l-a jucat superb și l-a câștigat...
Dar dă-o-ncolo nostalgie, există fotbal și dincolo de Becali sau Porumboiu. Apropo de un alt
Gican de neuitat pentru ce a făcut prin iarbă, pariul lui Hagi de a fi și-un antrenor onorabil pare încă o dată ieșit dintre limitele imposibilului prin îngenunchierea Ceahlăului chiar sub Pietricica. Talentul rătăcitor al lui Alibec a făcut faza meciului, însă trebuie să fim cu ochii mai ales pe Iancu - care nu e nici patronul scufundării Timișoarei, nici președintele aflat în interminabil proces cu Astra pentru demitere necuviincioasă. Este mai degrabă urmașul lui Guță Iancu, unul care își poate depăși copios prececesorul omonim din fotbalul constănțean. Are 18 ani, dar e deja monitorizat de cluburile mari de-afară. Totul e să vedem dacă o va lua pe urmele lui Hagi sau va apuca, Doamne ferește!, pe căile nefotbalistice ale lui Mutu.
George PLAURIAN