S-a dus vremea în care se sacrificau multe pe altarul dragostei pentru sport, când rugbyștii,de pildă, mergeau zile și nopți chiar la
bou-vagon doar pentru onoarea de a da piept cu
franțujii și a deschide palmaresul olimpic românesc cu o medalie obținută conform principiului lui Coubertin - "important e să participi". Și acum se renunță la bucurii ale tinereții, cum să nu, însă drumul până la altarul împlinirii în performanță e pavat de mirajul banilor ce vor să vină acolo, sus...
Râdeam pe ascuns, cei ce am apucat vrăjeala comunistă, ascultând aprigile pledoarii ale propagandiștilor împotriva capitalismului sălbatic, dar iată cum legile acestuia guvernează lumea modernă, inclusiv viața din arene. Ce diamante, ce cai-putere,
fotbalistul-putere a devenit marfa cea mai de preț! Sume amețitoare se pun pe capul marilor vedete, iar
afacerea fotbal merge ca pe roate și în timp de mare criză, UEFA împărțind mai bine de un miliard de euro în ultimii 3 ani la numai zece echipe (departe de top, dar cu peste 20 de milioane, s-a "scos" și CFR Cluj, aproape de aceasta fiind Oțelul și Urziceniul).
Unii câștigă, foarte puțini chiar fac averi fabuloase pe stadioane, dar cei mai mulți pierd. C-așa-i în capitalismul feroce, îndeosebi acolo unde el s-a reinstaurat după zeci de ani de făcut sport pe banii statului. Adică aici, unde criza tocmai e pe cale să pună la pământ
blocul-turn al performanței de la noi, construit pe
fundația asigurată de un gigant industrial: Combinatul chimic din Vâlcea se privatizează, managerul general Roibu - arhitectul ascensiunii - a demisionat, iar echipa Oltchim rămâne fără finanțare exact după ce își făcuse trupă de câștigat Liga Campionilor!
Drama handbalistelor e numai vârful aisbergului ce lovește crunt edificiul cu picioare de lut al sportului românesc. Să luăm doar cazul clubului care i-a fost
fanion ani în șir. Dinamo e înglodat în datorii până-n gât la fotbal, jucătorii răbufnesc, își varsă frustarea de a nu fi plătiți prin încăierări între ei. Borcea râdea de prevestirile lui Copos, însă cum a ajuns la împlinirea acestora și-a luat bani frumoși, pământ, ceasuri de colecție și...
Miami scrie pe el - capitalist convins, pentru care iubirea de câini e una și banii dintre oameni înseamnă altceva. Iar la clubul sportiv din care s-a desprins secția de fotbal jalea e încă mai veche, medaliații olimpici de acum patru ani umblând până în ziua de azi cu jalba în proțap pentru a primi ce li se cuvine, ce zice la lege!!
Trăim vremuri grele și nici măcar nu întrezărim luminița de la capătul tunelului...
George PLAURIAN