... sau, mai corect spus, și de ninge, și de plouă, ce vă pasă vouă, dinamoviștilor de la galerie sau de la
domnie - tot pe mâna lu' macaronaru' mergeți domniile voastre. V-ați pierdut prin zăpezile de altădată ale cupelor europene, v-a udat până la piele "ploaia de la Cluj" (într-un meci în care, ce e drept nu-i strâmb, v-ați jucat de-a ocaziile), dar de Bonetti râd și ar vrea să scape alții, nu fanii sau barosanii ca tinerelul cu mult gel și fără șarm la el, acela bănuit de înclinații nefirești de către atoateștiutorul Jiji. Hotărât lucru, ori italianul v-a făcut ceva farmece, ori restul lumii nu se pricepe deloc la fotbal când sugerează că sistemul impus de doi foști fundași, aduși
din import ca tehnicieni, se potrivește în
Ștefan cel Mare precum tactica otomanilor în bătălia de la Vaslui (câștigată, spre uluiala Europei, de marele domn moldovean). Bătaia de joc la care e supus Danciu-gol, veteranul-recordman care lustruiește banca de rezerve ca un puști necopt, sau readucerea lui Andrei Cristea pentru a apuca să bifeze ceva mai puțin de o jumătate de oră la prima echipă sunt doar alte două fapte care ne fac să ne îndoim, de ne dor șalele!, în legătură cu teoriile de sub
bonetă.
Dar, treaba lor, n-au decât să se spele la cap cu preferatul momentului ăsta deloc fast în
Groapă și să înghită în sec: eternul inamic din Ghencea e lider, Chipciu a dat recital în Copou și pe Steaua o doare-n popou de suferința dinamovistă - are treabă cu Europa și o problemă prin accidentarea lui Tănase. Nici măcar lui Rednic nu-i pasă de ceea ce se petrece la clubul gloriei sale, tocmai a adus cu picioarele pe pământ frumoasa echipă gorjeană, dându-i aproape tot atâtea goluri cât încasase aceasta în șapte etape. Sigur, scorul se explică și pe motiv de evoluție în zece de dinainte de pauză, dar însuși Grigoraș s-a arătat, o dată mai mult, băiat de cel mai civilizat oraș recunoscând că "Petrolul ne bătea oricum".
Adevăratele venimentele remarcabile de weenk-end au venit însă din alte sporturi. Două doamne care au strâns împreună 9 (nouă!) medalii olimpice de aur au ieșit ultima oară dintr-o barcă de competiție și au mai ascultat o dată, ca pe un cântec de lebădă, Imnul victoriei, alături de șapte tinere - dintre care unele le-ar putea fi copile personale- după cursa câștigată la Europene. Să le pupăm cu respect mâinile prea mult muncite, deși nu vom reuși niciodată să le mulțumim îndeajuns Georgetei Damian-Andrunache și Vioricăi Susanu!
Sub linia de plutire pe apele olimpice londoneze, canotajul a arătat că moare (în contextul general al sportului românesc) dar nu se predă și prin succesul dublului Camelia Lupașcu-Nicoleta Albu, alte trei medalii redându-i glasul Elisabetei Lipă, președinta de federație plus mare club. Iar tenisul, aflat într-o situație aparent similară, a dat la rându-i o spectaculoasă lovitură de imagine, învingând o Finlandă cu un jucător mult mai bine clasat decât aleșii lui Porumb. Decizia a venit într-un epuizant meci, de aproape patru ceasuri și jumătate, cu Victor Crivoi învingător după ce a fost condus de două ori la seturi și cu 1-4 în ultimul! Bravo lor, românilor, însă până la reintrarea în elită drumu-i lung și banu-i... scurt pe aici, pe la noi, unde-s iarăși ploi.
George PLAURIAN