De la început fie consemnat, pentru cei care nu au aflat direct de la GSPtv, că e vorba de ceva făcut la propriu, creditorul Stelei după acte (acelea care mai fentează fiscul) nesimțind vreo pornire lăuntrică de a se pune cu burta pe carte - el le știe pe toate, doar e Războinicul luminii din europarlament. Adevărul ăsta e și n-ai ce-i face, George Becali chiar mai scoate oameni din întuneric și noroi, neposedând crescătoriile de arici pentru buzunarele unora mult mai avuți, ca Patriciu sau Niculae.
Deunăzi aflam de banii buni donați pentru salvarea unei vieți, acum s-a făcut tam-tamul de rigoare în jurul acțiunii de iluminare a copiilor vrânceni uitați de Dumnezeu prin Vârteșcoiu (nu-i frumos să ți se cheme așa locul de baștină, însă toponimia românilor abundă de
perle și mai și). 200 de suflete nepervertite vor buchisi curând într-o școală adevărată grație celui mai original patron/investitor-creditor pe care-l avem în fotbal și l-am dat lumii. Cu suta de mii de
euroi la teșcherea, cu muncitori după el,
Jiji comite o altă faptă după care n-are decât să-și spună și Tata războinicului luminii sau cum or mai fi vrând mușchii săi doritori de masajul recunoștiinței. Printr-un asemenea gest, vărul verilor lui mai faimoși pe vremea oieritului său binemerită, fie numai într-o zi de toamnă, iertarea pentru circul cu care își înconjoară neostenit trecerea prin Ghencea și orice ligă!
Și dacă tot ne-am trezit cu zorii luminați de pilda de omenie a lui Gigi cel unic, să contenim la fel de înseninați această miercure dominată de asaltul campioanei noastre la Braga, "această Romă a Portugaliei", cum inspirat o numește cineva. Maestrul Ioanițoaia marchează, în stilu-i inconfundabil, recordul personal al unui crainic de radio care a transmis a mia oară de la meciuri, chiar dacă n-a avut vreodată carte de muncă la România Actualități. Dan Ștefănescu e medic la bază, ajungând să comenteze pe undele nevăzutului din întâmplare și prin pură, nobilă pasiune descoperită de alt maestru, prea repede uitatul în pensie bugetară Ion Ghițulescu. Îl cunosc de mult și depun mărturie: doctorul din Teleorman este un campion al modestiei și prieteniei. Vine, își face treaba celor 90 de minute, aruncă un zâmbet și se întoarce la pacienții săi - un actor grăbit de dublu rol.
Doar Lordul John, cum îi spun intimii omonimului Voicilă, s-a putut compara cu el la eleganță în spirit și comportament. Numai o pasiune nebună îl poate face să înghită kilometri, etapă de etapă, spre a exclama ( a mia oară și ceva de acum încolo) la microfon șut-gol și câte se mai petrec, chiar după o intervenție pe cord deschis cu el în postură de pacient gata-gata să dea colțul. Drept pentru care i se cuvin stima noastră și mândria, Ștefănescu-Alexandria. Mai bucură-ne, rugăm frumos!
George PLAURIAN