Aleşii lui Piţurcă iau cu asalt Stambulul. Sau cel puţin aşa ne place să credem că vor face - nu ca vreo răzbunare pentru ce ne-u au pătimit strămoşii cu otomanii, ci doar drept semn apăsat că Rio de Janeiro nu e cumva prea departe pentru Mutu sau Bourceanu. "Tricolorii" au treabă grea, să le dăm liniştea de dinaintea furtunii, amânând luarea la refac a selecţiei pentru
după, cu gândul ascuns că poate (dă-i, Doamne!) nu va fi nevoie.
Relaşul implicit din Ligii 1 permite priviri mai atente spre alte sporturi. Ne reamintim de Izbaşa şi Ponor, aflând că gimnastele au reintrat în "chinurile facerii". Palmele lor abia oblojite seamănă iarăşi cu ale salahorilor, iar Mariana Bitang trage un nou semnal de alarmă cu caracter ultimativ: în toată Capitala nu există o sală ca lumea pentru şlefuirea din vreme a medaliilor ce ar putea să vină încă din izvorul nesecat de talente! Proaspăt salvator al echipei-fanion din handbal şi nu numai, cel mai doctor dintre primari trebuie să găsească o soluţie şi pentru urmaşele Nadiei, mărirea spaţiului pentru bârne sau paralele de la Dinamo, spre pildă, presupunând numai mutarea cu câţiva metri a unui perete - treabă de trei luni pentru un constructor onorabil, o bagatelă în comparaţie cu proiectul, aiuritor după unii, al autostrăzii suspendate.
Revine în arenă Cristina Neagu! A stat departe de minge şi de competiţie din februarie anul trecut. Operată în State, cea mai bună handbalistă a lumii pe 2010 va fi, în fine, acolo unde îi este rostul, cele câteva minute pe care le joacă astăzi, la Braşov, putând să însemne primii paşi către reluarea unei cariere fulminante. Ce minunat ar fi să o putem aplauda din nou la naţională, chiar de la Europenele din luna lui Moş Crăciun!
Cel mai valoros umăr drept din jocul cu mingea mică are de trecut, aşadar, proba de foc a competiţiei. Coincidenţa face ca tot dreptul, dar braţul, să pună la încercare alţi doi sportivi exponenţiali. Unul e rugbystul Vali Calafeteanu, care a jucat la sacrificiu în finala câştigată de echipa şi a ajuns din iarbă direct pe pat de spital, vestea triumfului bănăţean (după exact 40 de ani) alinându-i durerea mai ceva decât toate remediile medicilor noştri-minune. Celălalt braţ drept în cumpănă a intrat de mult în Guiness Book, după seara de vis de la Sevilla. Paradele lui Duckadam mai ales pe această parte au cerut tributul unui chin de peste două decenii, la 26 de ani de la primul semn de anevrism un mare doctor român încumetându-se la o foarte delicată intervenţie chirurgicală.
Umăr şi braţe celebre în performanţă... Cristina reintră în teren, Vali e încredinţat că va face la fel peste câteva luni, iar Helmuth speră să revină, pur şi simplu, la viaţa cea normală. Gândul nostru de bine
drept îi însoţeşte pe fiecare şi pe toţi laolaltă!
George PLAURIAN