ÎN VAN, DE LA VAN

    Cât public, ce gazon și atmosferă au putut să fie în seara asta de marți! Fotbalul părea la el acasă, nimic nu se arăta pe Arena Națională a capitalei câinilor vagabonzi mai prejos decât în vreo citadelă a lumii civilizate. Doar acolo jos în iarbă ne-a lipsit ceva - o echipă în stare să se mai depășească o dată, după numai trei zile fără meci cu așa miză, să se bată și cu vicecampioana mondială, și cu cavalerii whisky-ului veritabil (că ai fluierului și fanioanelor cinstite nu prea sunt scoțienii ăia!), și cu bafta chioară a nederlandezilor.

    Ne-am bulucit să sărbătorim și chefuim, uitând că nici o minune nu durează prea mult, fiindcă doar minune se putea chema adunarea maximului de puncte de către reprezentanta unui fotbal în care parcă s-au strâns toate relele pământului. Pițurcă a mers pe aceeași trupă ce a îndoliat Stambulul, dar respectarea legii nescrise (echipa învingătoare nu se schimbă) s-a întors împotriva lui, și a noastră, vigoarea și rigurozitatea  jocului de la turci scurgându-se printre "găurile" destule și incontestabile ale unei naționale încropite fără vedete dintre acelea capabile să facă diferența.

    Doar Marica și Torje au avut sclipiri, primul luptând ca la Rovine cu bulumacii batavi și făcând acțiunea meciului, celuilalt lipsindu-i doar norocul pentru a intra în manualele execuțiilor perfecte. În rest, dorință - nimic de zis - și putință stoarsă. Un portar ce parcă se numea... Căcărușanu, speriat și ezitant. O apărare, impecabilă la Istanbul, făcută acum vraiște la faze fixe de o simplitate nebună. Un "mijloc" truditor, dar fără scânteia creației, de nu te poți reține să întrebi cum sună acum luarea peste picior a șefului Ligii de către selecționer - "ai văzut că am învins și fără Sânmărtean al tău"?

Singurul câștig, că și la înfrângere la scor de scos fotbalul din cap poate apărea așa ceva, rămâne o anume demnitate recâștigată, demonstrată prin refuzul "tricolorilor" de a se da bătuți și atunci când zarurile erau practic aruncate, încercând să joace și în condițiile unui arbitraj potrivnic la ei acasă. Iar sentimentul ce nu ne-a prea lăsat să dormim e acela de ciudă pe norocul vanilor și surinamezilor cărora le-a ieșit aproape totul fără să arate nimic deosebit, să facă o brumă de spectacol. Olanda a bătut, bravo ei, însă n-a fost decât o portocală mare fără gust, ca mai toate fructele de pe piețele Bucureștiului pregătit de sărbătoare, în van...