Se potrivește de minune vorba aceea veche-nepereche,
brânză bună în burduf de câine, și pentru patron, și pentru antrenor, dacă ambii sunt de la aceeași echipă pe care
Bursucul pe cracă la ruși o vede de pe acum campioană.
Unu-i barosan, dar și mitoman, ce-avea
oi mai multe, mândre și cornute, pentru ca noua Românică să ni-l facă ditai latufundiar, de mare club proprietar, dar și europarlamentar. Altu-i om de fotbal adevărat, pe Dâmbovița afirmat și la nemții lui consacrat, ce echipă faimoasă a reînnviat.
Dar gata cu vorbitul/scrisul în rime și dodii, treaba crudă ca pâlcuri de iarbă din Ghencea este că tocmai în cea mai fastă perioadă post Olăroiu & Rădoi, Steaua își dă cu dreptu-n stângu' dincolo de teren. Ba câte o incitare managerială sau o corecție aplicată de suporteri - ambele cu același iz de discriminare, ba pierderea minților în paharele fără număr refulate în geamuri de taxi. Iar colacul peste pupăză apare, iată, de unde te aștepți mai puțin!
Adept al disciplinei de fier, ca neamț prin structură și nu doar după nume, Reghe e târât în mocirla mondenismului - mai ceva decât elevii lui cărora nu le iartă nici o mișcare în front - de conflictul soaței sale cu impresarul cunoscut prin porecla Ciorbă. Cei doi și-au aruncat reciproc cu lături în ultima vreme, iar aventuroasa agentă (de fotbaliști) cu veleități prezidențiale și-a pus în cap poalele răzbunării: flagrant de șantaj, inamicul public după gratii!
Întâmplarea-i prea proaspătă ca să se știe unde se află adevărul - probabil pe la mijloc, cum se petrece de regulă. Cert pare, fiindcă gura lumii-i slobodă și a tot turuit pe seama lor, că nici unul dintre cei trei implicați nu-s curați ca lacrima la capitolul "păcatele tinereții". Cum însă în povestea asta cu flagrantul apare și omul de casă al patronului din Ghencea, treaba se-ncurcă, presa de cancan dând la iveală un episode vechi de două decenii: autointitulatul Războinic al luminii ar fi văzut stele verzi în întuneric când a fost puțin călcat în picioare de așa-numitul Ciorbă. Emisar fără voie, după propria mărturisire, în organizarea dezvăluirii șantajului, Luțu - valet de lux (după ce a fost un jucător de talent comparat cu al lui Hagi) își implică automat stăpânul în cel mai proaspăt scandal din lumea fotbalului miticilor.
Iar totul are loc când o echipă cu renume își face iarăși nume pe teren, exact în zilele când patronul ei învolburează oricum (și) scena politică, prin subita, bizara pentru mulți candidatură la parlamentul național din partea unui partid în care, vorba Tăriceanului, se numără ideile, nu oile. Și iată cât de adevărat se arată că brânza, oricât de bună, miroase rău a pute în burduf de câine...
George PLAURIAN