N-a făcut decât patru pași, dar deja această a douăsprezecea etapă e una de comedie cum numai în Liga lui Moș Mitică poate să fie!
Niște jucători care nu și-au șters încă cașul de la gură în fotbal i-au scos din ghete pe campionii cu conturi babane chiar acasă la Arpi-baci. Victoria asta e a Viitorului și la propriu, și la figurat, geniul din teren al lui Hagi prelungindu-se asupra unui manager/investitor/patron cum n-a mai fost altul între Mare și Carpați. Și cu noroc, cum just grăiește prin
calc Ioanițoaia, trupa de Puțani a părut venită de pe altă planetă pentru (durul, iar!) Mureșan &mercenarii, deși sosiseră pe Someș doar de la Constanța, făcând jumătate de zi în autocar. Eroul puștilor plini de tupeu chiar în compania echipei de ChL s-a numit cadetul Buzbuchi, dobrogeanul veritabil care, apărând de parcă ar fi din plastilină și ar avea patru membre superioare, ne susură speranța că postul atât de descoperit de la națională ar putea avea, curând, soluții mai sigure decât gafeurul-șef din Ghencea.
A fost prima "bombă", în chiar meciul de deschidere al rundei. Alte două au explodat
tare ca fierul, iute ca oțelul - Capitala în pericol, adio supremația de pe vremea lui Il Luce, nea Tinel sau gheneral Cornel (Dinu)!
Se trezi
ambițul din aprigul oltean Cârțu, ce fu lăsat la dospit un timp, făcu Brașovul pocinogul cel mare Rapidulețului și mai ales lui Sabău, lăsat pe drumuri mai mult ca sigur în primul rând chiar de o feblețe a Giuleștiului, de Buga ce tocmai primi un tricou-suvenir pe care era scris Pele. Daravelă mare lângă Podul modernizat, de parcă numai asta îi lipsea lui nea Georgică ca să le mai zică, o dată și încă o dată, despre efectele devastatoare ale crizelor ce ne macină și ne pasc pe mai departe.
Și tot un fel de fiu nerecunoscător s-a trezit să mai bată un cui la coșciugul visului de supremație dinamovistă. Dolha n-a mai fost cuminte ca o fetiță (i se spune Ema, nu?), a fost adesea uimitor, ba chiar s-a găsit să pareze până și execuția veteranului și prietenului Dănciulescu de la
locul de osândă. Cel mai tare uluit de prestația portarului Bistriței a părut vizaviul acestuia, de a putut greși mai ceva decât Tătărușanu cu olandezii sau cu mulți alții, contribuind la la o înfrângere la care Năică Manea o fi visat doar cu sufletul său de rapidist veșnic neiubitor de "câini". Bătut de o echipă care de-abia își duce zilele, Bonetti a scos pe gură alte aprecieri la fel de halucinante precum, de pildă, aruncarea lui Luchin pe cealaltă bandă. Să ne ierte Ăl de Sus, dar decât să pretinzi că ai avut un meci bun când te bate acasă o candidată puternică la retrogradare, mai bine îți bagi gura într-o pizza din țara natală și a doua zi, cu noaptea în cap, te așezi primul la rând pentru un curs de reciclare.
Trei "bombe" deja și sunt încă mai multe ocazii de produs surprize în această etapă care va rămâne, oricum, mai întâi a
Viitorului.
George PLAURIAN