Astra iar apune?

    Daniela Dodean și Eliza Samara sunt campioane europene la tenis de masă, iar Adrian Crișan a luat prima medalie continentală în același sport după jumătate de secol. Sărut mâna fetelor, bravo măi, băiatule, și cu asta basta - întoarcem iar spatele Performanței, c-așa-i la noi, uităm iute până și de Olimpiadă, inspirăm și expirăm doar fotbal, de parcă mămicile noastre ne-au scăldat de mici numai în mediocritate și manea.

    Dinamo și Rapid abia de-au strâns o treime din spectatorii precedentei lor întâlniri, dar a fost de ajuns pentru coregrafii frumoase și manifestări hidoase, în vreme ce pe teren a fost mai degrabă un fel de țurcă, doar mult contestatul Alexe aducându-și aminte cum e aia să fii fotbalist adevărat, chiar decisiv. Mereu sacrificatul de serviciu al Giuleștilor, Marian Rada știe că deja-l pândește para-ndărătul la vioara a doua după un singur joc cu bagheta smulsă mai ales de galerie din mâna lui Sabău.

    Dar și ceea ce părea mai ieri, prin septembrie încă, o mașinărie-model a ajuns să aducă a jucărie stricată, Andone fiind pe cracă la CFR! Poate se lasă cu vreo minune la turcii și-i dă Ăl de Sus mintea de pe urmă lui Paszkany, să vadă unde-i cu adevărat buba în echipa sa, că altfel buboiul s-a întins cam peste tot, chiar dacă șeful Ligii a ieșit basma curată din meciurile cu justiția.

    Nicăieri nu-i liniște, până și la Steaua ies măcar aburii alcoolului, iar Pandurii continuă să dea pata de culoare unui campionat străveziu, deși criza a început să roadă și-n truda lui Grigoraș. Însă ca la Astra nu e niciunde.

    Ca niciodată în istoria ei scurtă, dar presărată cu schimbări schimbări de obiective și antrenori cum numai prin Ghencea s-au mai produs, echipa celui mai potent investitor din toate ligile mioritice s-a cocoțat spre toamnă la vârful ierarhiei, de ziceai că simpla sosire a lui Mulțescu i-a făcut pe Fatai și compania în stare să răstoarne norii. Ioan Niculae s-a grăbit, cum îi e felul, nu să deschidă portofelul (asta nu, el n-are un arici la buzunar - se zice că ar poseda o crescătorie întreagă), ci la trâmbițat în microfoane, cum că gata, vrea campionatul. A pus de chermeză mare la prima apariție de după strămutare în Giurgiul cel mai aproape originile și moșiile personale decât Ploieștiul în care inimile bat doar pentru Petrolul, iar Dunărea părea a nu mai avea altă treabă în afară de a-i da apă la moara visurilor sale de mărire sportivă.

    N-au trebuit însă să se consume decât niscaiva finaluri de meciuri cu puncte pierdute aiurea și discursul s-a schimbat radical - echipa ar fi foarte slabă, antrenorul trebuie să dea explicații și... uite Vamă, nu e Vamă, tot Gheorghe rămâne președinte! Dacă scenariul nu se repeta de atâtea ori (rând pe rând Napoli, Selymes, Stoichiță, Conceicao, Rednic, Stelea fiind instalați cu aceleași surle și trâmbițe în nici trei ani, pentru a fi aruncați ca niște măsele stricate și după două-trei nereușite, mai nou imediat după meci, la televizor), am putea accepta cumva o așa uimitoare modificare de atitudine față de propria echipă. Dar de acum apare la mintea cocoșului că Ioan Niculae nu are două vorbe într-un loc, arătându-se un fel de om sucit de la zi la noapte, în funcție de ceea ce i se cântă în ureche de cei ce se bat în jurul său, chipurile în numele fotbalului, dar obsedați în fapt de altfel de interese - pentru bani, produse petroliere și alte cele din prea-plinul portofoliului puternicului om de afaceri.

    Intrați pe site-ul oficial al Astrei ca să luați la cunoștiință cum că "începem la Bistrița". Oare ce, vreo revoluție, ceva de genul? Aș, știrea e de dinainte de alegerile locale, s-a dus și Referendumul, iar acum ne apropiem de cele parlamentare: omul care a asigurat, după mulți, cel mai profesionist site a plecat de bună voie și sătul de ape tulburi din curtea unde salariile "subțiri" ale muncitorilor se dau în acest 2012 cu incredibilă întârziere, primele jucătorilor așișderea, iar mutarea din Ploiești la Giurgiu a stricat de-a binelea atmosfera care oricum numai proprice performanței nu era. Totul, în clubul celui mai potent patron din fotbalul nostru - pas de mai înțelegi ceva. În afară de faptul că, dacă Astra apune, nu va fi nimic nou sub soare. La urma-urmei, a răsărit ea oare cu adevărat vreodată?