Ceva e putred în
Danemarca lui Paskany dacă a putut renunța cel mai tânăr și pretimpuriu chelit patron de club care contează la antrenorul care i-a adus două din cele trei titluri! Anunțată dinainte de aventura pe Bosfor pe motiv de clătinare în
Liga aia mică a lui Mitică, despărțirea rămâne totuși ditamai ciudățenia, măcar fiindcă se produce imediat după ce
mercenarii de la Cluj s-au bătut eroic cu turcii chiar în inima sultanatului de odinioară - ispravă ce nu poate fi străină de iscusința românului Ioan ce și-a dovedit pe multe câmpuri cele
șapte inimi din pieptu-i de aramă.
Știm, CFR a cam devenit marfar în campionat, dar are mers de accelerat (sau IR, cum sună mai nou la mersul trenurilor) pe lângă casa și masa bogaților, de unde conturile patronului s-au
adăpat ca lumea și prin contribuția profesionistului indiscutabil care este Andone. Asistăm nedumeriți chiar la o a doua
descălecare a Fălcosului de pe cai mari, câștigători ai două titluri și altor trofee sub cravașa astfel poreclitului
fundaș de fier de altădată. Acum, "mariajul" nu a durat nici trei trimestre din calendar, iar bizareria e completată de declarațiile de prețuire ale proprietarului și președintelui de pe Someș, tare duioși în vorbe când fapta înseamnă un picior în fund.
Dumnezeu știe ce se ascunde în spatele acestei demiteri (demisii?) cu pupături. Diametral opusă în
Liga Campionilor față de aceea din
Liga Murăturilor, evoluția clujenilor de conjunctură naște nedumerire. Ei arată ce pot acolo doar unde-i văd Europa, marile cluburi, impresarii, apoi se-mpiedică de
cioturile fotbalului de la noi. Iar pentru toate relele plătește antrenorul. Dar pentru binele adus clubului acesta o fi fost plătit cum se cuvine? Nu întrebăm întâmplător, fiind tot mai demne de luat în seamă zvonurile conform cărora există restanțe cu duiumul în plata primelor și chiar ar fi cazul de neonorare a salarilor tehnicienilor. Cum însă nu de putem lua după șușoteli, deocamdată rămânem doar în stare de mirare.
George PLAURIAN