Nu aduce anul ce aduce clipa și nici campionatul ce produce o biată semietapă. Așa se zice pentru că, pur și simplu, chiar așa se întâmplă.
Astfel, 2012 va rămâne în istorie al Jocurilor de la Londra. Însă momentele anunțului oficial despre decăderea lui Armstrong din drepturile celor șapte victorii în Turul Franței sau cele ale pronunțării deciziei de condamnare la închisoare pentru ex-premierul Italiei și patronul Milanului, Silvio Berlusconi, sunt
trăznetele și tornadele din sportul acestui an oricum memorabil.
Cealaltă aserțiune se verifică în întâmplările care au marcat meciurile de vineri din
Liga lui Mitică. Ici un gol de antologie și o demisie, colo o preluare de club legendar, iar dincolo o victorie care l-a nemulțumit pe patronul câștigător. Să le luăm pe rând.
Grozav începe să-și transforme numele în renume. A izbutit un
călcâi senzațional de pe la 13-14 metri, o reușită care întrece superba execuție din
foarfeca lui Chericheș (în partida din ajun, ce a pasului stelist convingător spre primăvara europeană). Gicu a semnat și însemnat victoria ploieșteană la Brașov, Petrolul a făcut cel mai bun joc după afirmația antrenorului propriu, dar acesta și-a confirmat apoi semnătura nu pe statul de primă specială, ci pe... demisie! Plecarea lui Mircea Rednic nu se petrece din, sau numai din, motive pecuniare. El o comite - stranie coincidență!, la puține ceasuri după despărțirea altui nume mare de dinamovist (Andone) de o echipă care nu a pierdut, pe considerent de dragoste cu sila nu se face, fiindcă înseamnă viol.
Puriul a fost impus de noul patron Walter la Petrolul, dar nu și în inima fanilor, ce nu i-au putut ierta trecerea pe la Astra, și nici la sufletul potentanților din orașul în care Răchită a tras multe sfori, în calitatea sa de consilier al fostului primar. Mereu sub presiune și cu umbra lui Vivi în preajmă, Rednic n-a așteptat să fie dat afară și se întoarce în Belgia, unde a jucat, unde mai are și interese de familie.
Ne tot pleacă românașii! Ne vin, în schimb, străinii, cel mai proaspăt exemplu din fotbal fiind sosirea nemților pe Someș: se oficializează preluarea lui "U" de către o agenție de publicitate din Germania. Deși echipa a scos doar un egal cu Oțelul, fanii clujenii au cântat ca la un mare triumf, bucuria de a scăpa de bejenia spre Buzău și de a-l vedea pe bancă pe Vasile Miriuță - românul care a jucat pentru Ungaria - fiind mai presus de orice semieșec acasă.
Nici al treilea meci al zilei nu a fost lipsit de evenimente în jurul sau după terminarea lui. Astra s-a chinuit cu o ca și condamnată la retrogradare, iar Ioan Niculae a luat iarăși foc. Deranjat de îndrăzneala lui Mulțescu de a
guița împotriva președintelui Gheorghe, nababul care tocmai a urcat în Top 300 (cu 700 de milioane!) a pus tunurile la TV pe antrenor, amenințându-l cu demiterea pe cel care i-a dus echipa pe podium. Și ca să arate că Astra nu-i decât una dintre numeroasele jucării numai ale sale și ale urmașilor săi personali, s-a năpustit cu ocăra tocmai spre jucătorul ce l-a îndreptățit în atâtea rânduri să se dea
cocoș printre patronii din fotbal. Asta-i, bre Fatai, dacă goluri pe bandă nu dai - azi poți fi erou, mâine te trezești cam bou, după placul și simțirea prea originalilor capitaliști de mileniu 3...
George PLAURIAN