Ediția de mare criză a campionatului continuă să se adâncească în mediocritate fotbalistică. Parodiile
Ligii 1 se țin lanț, cea mai recentă jucându-se de dinamoviști cu asemenea "pricere" încât l-au scos din pepeni până și pe avocatul apărării lor Cornel Dinu, care altădată
pleda cu crampoane oțelite, iar de la un timp o face doar cu vorbe iscusite.
Când te uiți la ce (nu) joacă echipa cu italian încă la cârmă, la căderea liberă a vasluienilor, la eșecurile pe bandă în asigurarea succesiunii lui Ando sau la deraierea Rapidului e lesne de realizat cum de s-a desprins singura trupă care merge ceas pe două fronturi și de ce-i stă în coastă Stelei doar singura garnitură în stare să facă spectacol
a la Grig. Iar la o privire mai atentă, analizând și punând la cap murmurele ce răzbat de peste tot în afară de Ghencea sau Târgu-Jiu, devine limpede cauza-cauzelor: se joacă cu foamea-n gât prin
mocirla lui Mitică. S-a ajuns până acolo încât, dacă s-a aplica la sânge regulamentele și ar depune memorii jucătorii, tehnicienii, plus gospodarii bazelor - toți cei neplătiți la vreme conform contractelor, LPF ar rămâne fără obiectul muncii!
Acesta e contextul și subtextul inclusiv pentru demiterea lui Mulțescu, plecarea forțată a antrenorului care a dus, în premieră!, Astra pe podium neputând rămâne pusă numai pe seama conflictului personal cu personajul infiltrat din vămile patriei în fotbalul țării. Nesiguranța financiară a angajaților de tot felul plutește și peste curtea prahoveano-giurgiuveană a celui mai bogat dintre românii get-beget și atunci chiar nu mai trebuie să ne mirăm de nimic din ceea ce se petrece. Doar că se cuvine să punem cumva batista pe țambal când simțim pornirea de a-l ironiza pe unicul
Jiji: câtă vreme Ghencea-i scoasă din foame și-i intrată iar în zodia performanței, treacă-meargă năzdrăvăniile patronului, fiind vorba, în definitiv, numai de gură bogată, tolerată la schimb cu alte trăsături până și de politicienii unui partid istoric.
Criza a lovit și nivelul fotbalului, crescându-l exclusiv pe acela al adrenalinei, de am ajuns să depășim stadiul făcutului de dreptate prin strângerea de gât a tușierului.
Ganezul e acum istorie, l-a depășit copios un terchea-berchea din străfundurile mocirlei fotbaliatoare, un golan în ghete care s-a răzbunat pe arbitru prin aplicarea de pumni într-o nemaivăzută cursă de urmărire, care va face ocolului pământului.
Lehamitea ne cuprinde și mai bine am da-o pe popice, că tot avem un proaspăt campion mondial. Sau dacă așa ceva ni se pare prea de tot, să ne întoarcem privirile spre handbal, unde Oltchim e iar
la maxim după ce s-a rezolvat tocmai treaba cu foamea-n gât...
George PLAURIAN