Ca la balamuc

    Campionatul actual parcă a fost creat special să nu mai înțelegem nimic din legile care ar trebui să guverneze fotbalul ca să-și pună pariorul banul la bătaie cu șanse de a se scoate măcar. Iată doar cele mai recente cinci meciuri, din etapa a 15-a Ligii 1:

• La Severin se putea miza liniștit pe Bistrița, că doar Nae Manea a tras primul scaunul de sub fundul "macaronarului" neiubitor de Danciu-gol. Dar alt italian, Nicolo Napoli, a scos (în fine) trei puncte de când s-a întors la Românica.

• Pentru Mediaș, 1 era de solist, măcar prin prisma relativ recentei aventuri europene a gazdelor, Iașul părînd conectat doar la carnavalul politic, fără vreo treabă cu problemele de sub crampoanele fotbaliștilor încă ocrotiți de cel mai sindicalist ex-internațional. Însă Gazul s-a stins de-a binelea (criza mondială, bat-o vina?), pătulirea din prelungirile-prelungirilor anulând firescul pronosticurilor și determinând probabilul pas înapoi al celui mai longeviv antrenor de la cârma unei echipe de la noi.

• Sub Pietricica a jucat fosta campionă, aceea cu veleități renăscute după alungarea schismei financiare de la malul Dunării. Și totuși, Ceahlăul a dat de pământ cu Oțelul, nea Pinalty și-a lui șeată câștigând la un scor imposibil de anticipat duelul celor mai primari dintre oamenii lui L1.

• Concitadinele ploieștene (una mutându-se, e drept, pentru jocurile oficiale, lângă granița cu cultivatorii de castraveciori numai buni de tăiat greața) au dat-o la pace, deși nababul-nababilor autohtoni vroia neapărat toate punctele. Nici atuul moral al locului nesperat ocupat, nici dorința de răzbunare a patronului n-au fost suficiente Astrei pentru a îngenunchia Petrolul, care a mai fost și nedreptățită de arbitrul ce în Europa e leu-paraleu, iar prin țară o comite ca măgarul. Viceliderul momentului rămâne cu singura satisfacție de a-șl fi demonstrat putința de schimbare în exprimare din mers, Sinescu izbutind "să bage cărbuni" la pauză într-o trupă la care e de remarcat reintrarea portarului Lung într-o zodie fastă.

• Bun, să zicem că nu puțini au luat și "x"-ul în calcule pentru Giurgiu. Dar partida de la ora închiderii de sâmbătă era una de pariat 0-1? Sau poate că era chiar așa, naiba știe!, dacă nu te uitai în gura lui Bonetti, ce a tot trâmbițat teoria despre "una grande partita" în derbyul-derbyurilor, transformând alchimistic înfrângerea în victorie. Pe asemenea temei se putea aștepta tot poporul dinamovist la revanșa nedreptăților bizarului arbitru belgian (pro-Steaua, desigur, ca și șeful LPF, cum susține tehnicianul de import ieftin din Groapă). Aș, aiurea, nici urmă de așa ceva - nema dorință, nema putirință, cu toate că Vasluiul era de bătut acum mai lesnicios ca altădată. N-a fost decât un joc de două parale, și acelea meritate doar de golul memorabil al unui Sânmărtean care astfel bagă iar selecționerul în gura lumii.

    E ca la balamuc prin Liga-Mocirlica asta, de nu mai știi pe cine să mizezi pe bază de oarece cultură fotbalistică. Mai bine ar deveni pariorii posesori de papagali: le pui înainte bilețele cu toate variantele posibile și mergi pe ciocul perușului - măcar așa există șanse de o afacere, dacă nu profitabilă, măcar nepierzătoare...