Am trăit maxim miercurea de Brumar, ziua 14.
Nici nu se făcuse bine dimineață când a explodat o altă bombă-tiribombă în același sector al transferurilor cu iz penal. Mascații au luat cu asalt cluburi din Cluj și Ploiești - Walter, să trăiești, dar dacă nu ești cuminte și umbli cu cioara vopsită prin acte te trezești, iacătă, bun de trimis în boxa acuzaților, alături de
frățimea Becali+6 magnifici ai fotbalului de Românica.
Uite-așa, cât a fost ziulica de mare am avut preocupare, fiindcă povestea asta e cu dus-întors: nenea ăsta fost Bușcă (ce mulți bani din gunoi împușcă și s-a insinuat în fotbal să-și facă imagine pentru nobilul scop al sporirii agoniselii operațiunilor de salubritate) chiar a dat bani pe fotbaliștii lui "U" când
și-a tras clubul de pe Someșul Mic. Dar cum nu i-au ieșit profitabil socotelile prin orașul lui Boc cel mititel, omul și-a luat jucăriile și dus a fost în Ploiești - să trăim cu toții, însă cu vigilență, căci altfel o putem sfecli, precum se vede. Cum picioarele de Grozav și alte bucăți de fotbaliști erau pe tarlaua lui, dl Walter și-a zis că dispune cum îi vor mușchii lui de fizicurile respective. Și a trecut peste amănuntul că, totuși, legal și oficial jucătorii aparțin de niște cluburi, au câte o cotă de piață, iar la fiecare vânzare-cumpărare are partea lui și statul, că și acesta trebuie să trăiască, pe bază de taxe și impozite.
Are și patronul fost de "U", acum la Petrolul logica lui, transferurile în discuție aparându-i ca și cum ar lua dintr-un buzunar și ar pune în celălalt. Exista însă reguli și funcționează DNA (nu mă întrebați cine a sesizat
organul, am bănuieli ca și dumneavoastră, dar nu pot să le strig în gura mare nici pe site, că mă trezesc cu unghiuțele tăiate din carne), așa că tărășenia din jurul păgubirii clubului clujean și a onor statului nu doar ne-a umplut ziua de ieri, dar se va întinde bine în timp, în ceasuri lungi de anchetă și-n pagini fără număr de dosar.
Seara a fost tot la maxim trăită. A înveselit-o trupa inedită aleasă de Pițurcă și a binecuvântat-o unul Maxim, cu golul lui mai grozav decât acela al lui Grozav, din altă împrejurare de națională.
Pandurul a egalat, Torje a dat bine de la 11 metri și România a bătut o Belgie măcar la fel de temut azi decât vreo Olandă. Păcat că a fost doar un joc amical și era deci de preferat să se întâmple
viceversa în confruntările cu cele două amintite. Oricum, ieșirea din tipare a selecționerului - trimiterea lui Chericheș în banda dreaptă, apelul la cvasinecunoscutul Nistor, titularizările lui Lato al nostru (a mai fost unul, polonez de soi) sau Maxim – rămâne de salutat, chiar dacă nu-l putem ierta pentru nechemarea lui Rusescu, ca să nu mai reluăm subiectul Sânmărtean.
George PLAURIAN