Scandalul transferurilor dubioase ia amploare pe zice trece, iar campioana pe tobogan se petrece: în vreme ce procurorii au dat năvală și înspre Brașov, iar operațiunea de scotocire prin actele miliardarilor de carton sau beton armat insinuați în fotbal pare să se adâncească, CFR-ul o comite iar după bizara lepădare de Andone. Din ofsaid sau nu, Budescu a avut o execuție de jucător de rasă (păcat doar că băiatul ăsta e un fel de brânză bună în burduf de acordeon - pardon, de câine), Ivanovski a amendat și el trupa de ChL, Lung ăl mic a fost mare, astfel încât Astra s-a impus pe Someș, atârnând altă piatră de moară pe gâtul lui Arpi-baci.
Sunt două chestii aparte de reținut după această victorie a echipei cu domiciliul de fapt în Ploiești și numai în stare de concubinaj cu Giurgiu. Primo, că nu trebuie să ai firmă mare spre a te dovedi meseriaș de valoare - doar Doamna Șansă dacă apare. Secundo: când te ia gura pe dinainte și te trezești vorbind precum netoata-n târg, tribunal poate să
scrie pe tine.
Deci, Astra se menține pe val chiar dacă are la cârmă un antrenor prea puțin știut de publicul larg. Vali Sinescu n-are vreun cv spectaculos, a răbdat în munca de jos (mai corect spus din umbră), iubind cu patimă nebună fotbalul și preferând să-l slujească în jurul casei sale din urbea lui Nenea Iancu. El și-a găsit steaua în Astra și s-a lipit de asta ca marca de scrisoare. A acceptat vremelnic și postura de
șoarece de birou, dar ața l-a tras mereu spre iarbă, renunțând de bună voie la comoditatea rolului de secretar general de club, cât se află el de intelectual sadea. Nu s-a simțit ofuscat că au venit alții, valuri-valuri, principali și a rămas mereu secund,
piua a doua dacă nu chiar a treia-patra. Iar când conjuctura i-a dat, într-un târziu, șansa de a arăta tot ce poate, iată-l pe inginerul Sinescu surprinzând și convingând prin ceea ce simplu înseamnă profesionalism, pasiune, modestie. Indiferent cât va rezista în rolul de
june prim la primadona momentului din L1, să reținem acest nume și să reflectăm la pilda pe care ne-o oferă într-o lume în care se aruncă aiuritor cu banii în goana după... nume.
Cealaltă treabă e una de râsu'-plansu'. Pe patronul echipei-revelație l-a mâncat în cur și tot acolo pare-se că va resimți consecințele faptului de a-l fi luat gura pe dinainte, trezindu-se tam-nisam să vorbească de niscaiva lucruri necurate ce s-ar fi petrecut hăt dinapoi. La luni bune după respectivele "evenimente", Ioan Niculae a aruncat anatema asupra unui angajat al său pe care l-a adus cu surle și trâmbițe, dar de care s-a descotorisit rapid ca de o măsea stricată (asta și fiindcă se ia după șoaptele în ureche al câte unui vameș strecurat în fotbal). Bref, cel mai bogatromân l-a acuzat de
blat în primăvară pe omul cu cel mai greu nume în sport pe care l-a avut pe statul de plată, iar Mircea Rednic parcă atât aștepta: angajat avocat specializat, dat anunț de chemare în judecată, cerut jumătate de milion de euro daune. Așa că, în loc să savureze ascensiunea neașteptată a echipei sale, confirmată de victoria de la Cluj, nababul riscă să afle cum e cu gura care bate poponețul din dotare - să vezi întâmplare, măi, măi!
George PLAURIAN