Punguța cu 5 boabe

     Având trebuință de un egal, dar trâmbițându-și setea neostoită de intrare triumfală în primăvară, Steaua a văzut stele verzi după 17 jocuri fără înfrângere. Generația dodeilor a luat-o pe coajă precum predecesorea de la Paris'97, dar acum mult mai aproape de Perișul antrenorului cu portarii Nae și al fostului goalkeeper, federalul de azi Aurică Ionescu, pe Arena Națională umplută de 50.000 de spectatori admirabili: în 126 de meciuri în Europa pe propriul teren, trupa din Ghencea n-a mai trăit asemenea rușinică.

     Să fie de vină gazonul? Dar și Stuttgart tot pe terenul ăsta a jucat, numai că nemților nu le-a stat capul la finețuri tehnice. Să fi fost tactica prost aleasă sau numai bafta chioară (lor le-a intrat tot, nouă nu ne-a prea ieșit nimic) să constituie explicația uimitorului 1-5 cu o echipă situată la frau Merkel acasă acolo unde se află în ierarhia de pe ișilea băieții lui Pinalty? De-o fi una, de-o fi alta sau toate laolaltă, nu trebuie să ocolim suspiciunea cu punguța. Bănuiți de uzitarea a ceva susținătoare necurate în marșul lor triumfal până joi, băieții lui Reghe pot da vina pe încurcarea borcanelor la prepararea lichidului care a stârnit atâta curiozitatea printre presarii înclinați la stârneli/scorneli.

     Dar să lăsăm glumițele, punguța cu doi bani ce era să intre deja la chimirurile steliste rămâne pentru istorie doar una cu cinci boabe atârnând ca bolovanii. În rest, e numai una bucată pățanie cum numai în fotbal se mai întâmplă (că, totuși, mingea-i rotundă, oricâte inovații a suportat). Și-n fond, poarta calificării în primăvară nu s-a trântit acum în nasul trupei din Ghencea.