Cică a fost o dată ca niciodată... Așa încep poveștile la români, astfel s-a sfârșit cu invincibilitatea Stelei. Dacă
memeii au găsit repede explicații și scuze kaput-ării în fața plutonului german, na să-i vedem ce mai au de bâiguit după ce lidera a luat-o pe cocoașă și sub Tâmpa, la o echipă ce stă mai bine decât Stuttgart în ierarhia națională, dar între
Liga lui Mitică și
Bundesliga e diferența de Dacia la Mercedes.
Să i-o spună acum lui Mutu patronul-candidat de 9 decembrie că
dodeii săi joacă tiki-taka! Și nu revenitului la gol din Corsica, ci chiar ăluia ce stă-n poarta fomiștilor (neplătiților de trei luni) din Brașov și n-a putut fi bătut de "europeni" decât de la punctul cu var. Ce-i drept, și Tătărușanu a încasat-o de două ori tot de la 11 metri - al treilea gol dând apă la moară celor ce-l poreclesc Gafărușanu -, într-un meci în care Marius Avram și-a bătut recordul la fluierat de penalty, greșind doar la unul din patru.
Cu
kaka-maka asta de joc, Steaua încheie în genunchi turul străbătut altfel în picioare energizate de la pungă, pornind imediat
a doua repriză de campionat cu frica strecurată în oase de apropierea revelației Astra, a talentaților de la Pandurii sau a salariaților unui Porumboiu căruia i-a pierit cheful de fotbal. Apropo de viceliderul neașteptat al sezonului, să lăsăm deoparte modestia ce strică uneori... omenia, reamintind că în aceste coloane am salutat primii din toată media dreptatea ce i s-a făcut unui antrenor socotit amar de ani, de proprii șefi, bun doar pentru rolul de etern secund.
Promovat de nevoie, Valentin Sinescu și-a arătat neîntârziat
calitatea, de a ajuns să se uite,uimit, la el până și Ioanițoaia - cel preocupat, firește, doar de Lucescu și alte glorii. Dar omul de fotbal, altfel inginer cu cultură mult peste medie, l-a determinat mai ales pe Ioan Niculae să nu mai dea de arici când umblă prin buzunare, nababul de Zimnicea aducând simbolul Astrei la un nivel de trai mai aproape de acela al unui jucător de mâna a treia din Liga-Mocirlica. Mai are până să ridice lunar cât făcea un fost manager bun de gură și în rest tăietor de frunză la câini, dar așa-i acest
domn Sinescu din Ploiești - fire de poet, știe să se mulțumească cu ce îi e dat într-un moment sau altul, bucuros când poate să arate ce poate. Între altele, să-l scoată de pe lista celor născuți talente care mor speranțe pe concitadinul său Budescu sau să-l readucă pe vulcanicul Fatai acolo unde îi e locul nigerianului, printre golgeteri.
George PLAURIAN