Cu bilanțul sub așteptări de la Olimpiadă și, mai ales, marcat de teribila criză care face să fluier vântul prin multe buzunare din lumea fotbalului, 2012 s-a dus de nu mai vrem să ne-amintim de el, aruncându-ne dezorientați și dezumflați în an cu numărul ghinionului. Și totuși, stând strâmb dar judecând drept, noul început are semnele sale ce mai temperează deznădejdea.
Iată, curând, România reintră pe harta competițiilor importante, organizând o Mică Olimpiadă de iarnă. Acest Festival al tineretului, din februarie, este marea piatră de încercare în perspectiva a ceea ce părea, ba încă mai pare, visul nebun de a ne vedea cândva - nu foarte târziu - țara gazdă a celei mai mari competiții gândite de omenire.
Iat-o pe Elizabeta Samara proaspăt propulsată cea mai bine clasată dintre europencele autentice în topul tenisului de masă mondial. Atâta doar că dubla campioană continentală de anul trecut a trebuie să se legitimeze la Fenerbahçe pentru a urca în ierarhia jocului în care asiaticele fac legea.
Iată-l pe Ștefan Radu vedetă în cel mai bun sezon izbutit de Lazio în ultimii zece ani. Pe locul doi după tur, românul este socotit a avea un aport fundamental pentru echipa sa și numai bara s-a opus ca el să înceapă anul în postură de fundaș care dă nu doar liniște, dar și gol la nivel de Europa League. Iar un alt "stranier", Costin Lazăr, a egalat în meciul pe care PAOK Salonic l-a câștigat clar finalmente, în deplasare.
Apoi, să nu uităm cumva - în zăpăceală generală produsă de insolvențe declarate sau imposibil de evitat -, că avemdouă cluburi ce ne-au asigurat de primăvară chiar în cea mai aspră toamnă a sportului nostru. CFR și Steaua ne țin încă prin lumea bună, iar alături de "semnele" despre care tocmai am făcut vorbire ne fac să credem că, totuși, dracu' nu-i așa de negru cum se întrec să ni-l arate Mitică sau Georgică. Atâta doar că legea conform căreia totul se mișcă a căpătat accente dramatice în acest deceniu de mileniu 3.
George PLAURIAN