Leo Messi a rescris istoria, câștigând al patrulea "Balon de aur" - ceea ce nu a mai izbutit vreun altul, iar el însuși are timp berechet să se repete. Conflictul Borcea-Negoiță a ajuns în faza amenințărilor cu tribunalul, epitetele expediate dinspre Miami fiind cu adevărat penale. Reghe dezvăluie adevărata cauză a sejurului ratat(scurtat) din Brazilia: te poți pomeni oricând c-un pistol în tâmplă sau un glonț venit de nu știi unde. Dar cum să-ți mai ardă de asemenea fapte și de toate cancanurile când
purceaua e moartă de-a binelea în cotețul fotbalului nostru?
Mircea Lucescu vede unica soluție salvatoare în reducerea fiscalității. Face comparație între procentele de 10% din Turcia și 13% din Ucraina, față de 45 la sută în România. Sigur, el n-a descoperit astfel vreo Americă, dar cu autoritatea sa de Il Luce poate atinge altfel simțămintele guvernanților, proaspătul (la propriu și la figurat) ministru al sportului arătându-și deja preocuparea pentru găsirea căii de salvare a domeniului ce adună atâtea patimi naționale.
Cum s-a ajuns însă aici, de unde până unde s-a trezit Rapidul în insolvență, iar modelul din Giulești începe să fie tot mai mult urmat? Ei bine, sindicalistul care e și al fotbalului, președintele AFAN (nu ANAF - asta-i cu totul
altă gâscă în altă traistă) a ieșit public cu precizări uimitoare: Dumitru Costin îl arată cu degetul pe George Copos în postura "groparului" fără de voie al fotbalului nostru!
Pe vremea când era vicepremier, patronul Rapidului ar fi
umblat la Legea sportului , promovând plata jucătorilor pe bază de contracte de prestări de servicii, spre a
fenta astfel statul, prin plata unor impozite mai mici de către investitori între care se număra el însuși. Numai că amendamentul său nu și-a aflat echivalentul în Codul fiscal, iar organele de control au putut reconsidera convențiile civile, socotindu-le contracte de muncă și impunând în acest fel toate contribuțiile sociale aferente oricărui salariat care nu-i plătit precum Copilul Minune, Vijelie sau orice lăutar - cu ce
pică pe sub mână la nunți,botezuri, chermeze. Conform șefului AFAN, s-a ajuns la situația aberantă ca fondul de salarii să ajungă la 130 la sută din bugetul clubului!? De aici, prin intervenția
legală a ANAF, până la intrarea în impasul actual n-a mai fost decât
pasul făcut în ultima vreme.
Chestiunea a căpătat amploare deosebită după ce UEFA a semnat un Acord cu asociațiile patronale și sindicale pentru implementarea contractului de muncă al fotbalistului. Timp pentru generalizarea acestuia în România ar mai fi. Nu există, în schimb, cadrul legislativ coerent, transparent, acceptabil pentru binele fotbalului, al sportului românesc în general. Și tocmai crearea acestuia reprezintă extrema urgență! Dacă se vrea cu adevărat ca marea performanță să nu moară.
George PLAURIAN