E vorba doar de o dată din calendar – precizarea se impune, ca să nu vă ducă titlul cu gândul la cine știe ce formulă de echipă nemaipomenită. De chiar prima zi de 11 care vine la rând, una în care nu va fi vreo mare confruntare în iarba altora (noi mai având de așteptat până să vedem verde prin jur). Atâta doar că atunci trebuie luată o decizie cu urmări incalculabile momentan pentru fotbalul românesc.
Ieri, veneau la nevoie ordine de la organele de partid și de stat dacă era de salvat o anume echipă și se mărea, simplu, numărul de echipe divizionare.
Azi, cluburile trăiesc sau pier după cum fac față în alte domenii investitorii sau pseudopatronii lor valurilor teribilei crize. Ce va fi
Mâine? - asta poate atârna mai ceva ca râma în gută de ceea ce îi va lumina pe participanții la Adunarea Generală a LPF, din 11 februarie.
Dacă la nivelul ligilor 2 și 3 plutonul competitoarelor s-a redus din mers, iar fenomenul continuă netulburat din motive extrasportive, pentru prima scenă soarta fotbalului e încă la mâna oamenilor săi. Mai mult ca sigur, numărul prim-divizionarelor se va reduce, el fiind stabilit, practic, "și de situația economică", cum sublinia luni Mircea Sandu, argumentând inclusiv cu marile dureri de cap ale multora cu dosarele de licențiere și dezmințind zvonurile despre opoziția FIFA sau UEFA față de restructurarea sistemelor competiționale naționale. Întrebarea e până unde se va merge cu reforma - chiar se va opera cu sânge rece sau tot cu sentimentalisme, funcție de interese?
Nu-i de invidiat statutul de votant în 11 februarie, fie pentru simplul motiv că, dacă ne-am lua după numărul cluburilor care trăiesc măcar onorabil, fiind cu salariile sau dările (aproape) la zi, ar însemna să rămânem cu un fel de
campionat-fantomă. Cum însă pe 11 nu se joacă numai soarta proximei ediții, ci probabil întreg viitorul fotbalului de la noi, ar fi de dorit să se ocolească acum calea compromisului pe care se merge de amar de vreme. E momentul unui alt început, nicidecum pentru aceia care gândesc după... principiul "la vremuri noi, tot noi".
George PLAURIAN