Presa poloneză ne ia peste picior, cică am scăpat ieftin cu 1-4 la Malaga, dar drăguțul de Piotr Celeban susține că avem o Ligă net superioară celei din țara sa (declarație care, firește!, nu e determinată de postura de simbriaș la Vaslui). Între cele două constatări se află însă o serie de alte adevăruri ce explică lecția primită de "tricolori" din partea leșilor.
Astfel, acest meci amical nu va rămâne în statistica oficială. Cum palmaresul naționalei nu putea fi șifonat, Pițurcă nu a contat pe jucătorii din străinătate sau pe steliști. A apelat, în schimb, la
feblețile sale Găman sau Mățel (deși acesta a stat în ultima lungă vreme mult mai mult pe mâna echipelor medicale decât pe terenuri) și la jucători care nu au apucat să-și lege șireturile de la ghete pentru prea numeroase dispute ale cluburilor lor. Ceea ce l-a stârnit pe
răul de Cornel Dinu să afirme că prilejul a fost folosit pentru scoaterea unor tineri pe tarabă, la preț de matineu...
Apoi, în perioada asta, se cunoaște, selecționerul pune accentul pe pregătirea fizică. A scos untul (mă rog, untura porcului tăiat de Crăciun) din aleșii săi prin trei antrenamente pe zi, unul chiar în ziua partidei cu polonezii. I-a
stors, probabil, atât de tare încât însuși Găman-barosan(adicătelea căpitan) a avut zero dueluri câștigate, șuturile spre poartă s-au numărat pe degetele unei singure mâini, iar contraatacurile nu s-au adunat decât trei!
Iar dacă e să revenim la afirmația fundașului lui Porumboiu, nu-l contrazicem, că prea o zice cu foc. Însă
Liga 1 nu mai "produce" satisfăcător pentru echipa națională - ea este dominată de unele valori de import, ponderea străinilor ajungând la o treime din totalul jucătorilor. Destui dintre aceștia sunt de mâna a doua, dacă nu a treia, numărul lor nu este limitat decât în cazul extracomunitarilor, așa încât interesele impresarilor plus goana după rezultate imediate din partea patronilor fac ca accesul tinerilor autohtoni să fie anevoios. Iar atunci când talentul se impune, totuși, și se dovedește, nu se găsesc resurse spre a fi păstrat pe prima noastră scenă, cazul lui Maxim fiind cel mai proaspăt și mai sugestiv.
Sigur că va fi altcumva cu Australia - stranieri, steliști (mai puțin ghinionistul Rusescu), meci de palmares. Dar rușinea cu Polonia nu poate fi spălată ușor, chiar dacă rezultatul nu va conta oficial, ea alarmând în perspectivă apropiată, Ungaria & Olanda, și cu bătaie lungă pentru un viitor deloc roz prin prisma a ceea ce se întâmplă în ligile și verigile fotbalului românesc. Tot privim pe afară, ne bucură dubla lui Mutu sau victoria Granadei lui Torje în fața Realului, însă în propria ogradă trăim jalea falimentelor, restriștea insolvențelor, amarul selecțiilor acuzate de subiectivism. Chiar mai putem avea vis de Brazilia în acest context?
George PLAURIAN