Despre morți numai de bine. Așa ne-au învățat moșii și strămoșii, astfel îl pomenim aici, la despărțirea din urmă, pe Dumitru Sechelariu.
Simplul mecanic auto a marcat devenirea urbei sale. În anii în care i-a fost ales primar, Bacăul s-a modernizat într-un ritm mai intens decât au putut să atingă până astăzi destule orașe de la noi. Apariția stațiilor de autobuz cochete, utile, multifuncționale au reprezentat, de pildă, o adevărată premieră națională.
Pentru sport, capitalistul-om politic a însemnat, de asemenea, ceva. A băgat bani în fotbal, a dus SC-ul în Europa. Dar a vrut să dea lovitura și în acest business, s-a "fript" și poate din acel moment a început să deranjeze. Atunci s-a refugiat în preajma pistei de alergări cu cai-putere, amenajată special pentru fiul său, pentru devenirea căruia ca pilot a băgat adânc mâna în buzunar.
Acuzat de grandomanie în unele cercuri, Seche a fost însă, oricum, și un tip înțelegător, săritor la nevoie. Au simțit-o, pe pielea lor, inclusiv oamenii din presă, în perioada crizei de hârtie, trecută mulțumită afaceristului-primar din Bacău.
Ultimii ani i-a petrecut în dizgrație, uitare, durere pentru nedreptățile despre care nu a încetat să susțină că i-au fost făcute prin inventarea de vini personale. Iar acum a plecat definitiv supărat pe lume, pe orașul și oamenii pentru care chiar a reușit destule. Își duce adevărurile cu el în mormânt, lăsând amintirea unui important edil, om de afaceri și de sport, format dintr-un mecanic oarecare.
Cu o lacrimă măcar îi sunt nu puțini datori. Vorbindu-l numai de bine, așa cum ne-au transmis bătrânii, noi o vărsăm aici, fie numai în semn de prețuire pentru ceea ce a făcut Dumitru Sechelariu în sport.
George PLAURIAN