Marele meci Steaua-Chelsea se va juca mie la sută cu tribunele gemând de omenire. Atâta numai că impresionanta masă de privitori de pe AN va fi alcătuită în prea însemnată proporție din cetățeni cu dare de mână sau din priviri. Adică persoane importante, vezi bine - de la cei care dau din mână & gură, prin Parlament sau alte organe de partid și de stat, la rude, amici, bibici de-ai conducătorilor și jucătorilor steliști, plus omuleți fără grija zilei de mîine, ce nu se sfiesc să vâre adânc mâna în buzunare pentru a satisface pretențiile bișnițarilor după ce se vor fi înțeles din ochi asupra prețului triplu.
Spectatori de rând, dintre cei morți după fotbal dar care cam împușcă francu'? Vor exista și dintre aceștia, însă mai mult ca excepție ce confirmă regula. Nu fiindcă biletele costă ca-n Europa avansată în orașul câinilor fără covrigi în coadă - chestiunea ține de modalitatea aleasă pentru distribuirea prețioaselor tichete, scoase pe "taraba" netului, iar restul promis inițial a fi vândut la case (vreo 8 - 10 000!) a fost "reținut" de patron în vederea satisfacerii unor interese superioare, începând cu acelea ale protagoniștilor din iarbă.
Post-factum,
Memeul plânge de mama focului pe umerii suporterilor autentici, "văduviți " până la urmă și de tombola anunțată pentru meciul cu Mediaș, unde se promisese să fie făcuți fericiți 200 de norocoși stabiliți la noroc dintre aceia care se trezesc și adorm cu Steaua în gând. Dar de ce nu s-or fi preocupat din vreme de problemă autointitulatul manager fără pereche și colegii săi? Cum de nu au luat seama, în nenumăratele raiduri de documentare, și la modalitatea prin care marile cluburi rezolvă vânzarea biletelor plecând de la
respectul cuvenit suporterilor?!? Abonamente, priorități pentru fani cu patalama, limitarea la 2-4 tichete per cap de amator de spectacol - iată soluții simple aplicate la case mari, nu și în Ghencea, "via" Arena Națională.
E simplu să ridici acum din umeri, să afirmi că niciodată nu poți mulțumi pe toată lumea sau că nici Maracana nu ar fi satisfăcut cererile. E și mai simplu să dai bătaie pe internet, asigurându-ți instantaneu banii (bănetul) prin desfacerea -fără dureri de cap, fără complicații cu deschiderea de case pentru românașii oarecare - a trei sferturi din numărul total al
inestimabilelor tichete. Dar să mai vii, post-factum cum spuneam, și să spui că "îmi dau concursul 24 de ore din 24 pentru a contribui la descoperirea infractorilor care cumpără bilete cu intenția de a le specula" (citat din comunicatul aceluiași
unic conducător) sună cumva a luare la mișto. Dacă n-ai știut să impui niște reguli clare din timp, să descoperi infractorii (?) în nebunia ce va exista în preajma stadionului nu-i altceva decât căutarea acului în carul cu fân.
George PLAURIAN