Așa și așa a fost ceea ce odată, cândva dar nu undeva, ci chiar pe Dâmbovița cea tulbure curgătoare însemna derby a la DEX. Silit de împrejurări
să bage cărbuni cu fotbaliști care abia au deprins taina bărbieritului, Rapidulețul a câștigat doar disputa din tribune, plusul de maturitate al dinamoviștilor dovedindu-se decisiv. Fiindcă până și între jucători tineri precum Cosmin Matei, respectiv Martin sau Vasile diferența nu se simte neapărat în anii de pe buletine - ea se vede în dezinvoltura cu care tinerii ăștia pun piciorul pe gazon, primul având deja la activ mai multe meciuri tari decât toate noutățile trupei giuleștene la un loc. Iar dacă fâșnețul mijlocaș trecut pe la Steaua și Astra (întâmplător, chiar echipele din topul momentului) chiar a fost protagonist duminică seară, alături de Curtean, faza de manual ce a hotărât soarta partidei a fost încheiată de
capul, la propriu și la figurat, celui mai galonat dintre jucători, onorabilul domn Dănciulescu.
Victoria a venit, așadar, pentru Dinamo, fără a surprinde, cu toate că Herea se ia cam aiurea-n tramvai de arbitrajul lui Avram cel mic (adică fiul tatălui său - nu veți fi crezut că ne luăm de înălțimea din dotare). Logică respectată astfel în Giulești, nu însă și în jocul campioanelor, adjudecat de oaspeții Clujului: cu cel mai dorit revenit lângă Dunăre în oraș, simpaticul Grigoraș, numai în tribună, dar deja cu contract semnat, Oțelul a luat toate punctele în casa CFR-ului, care a avut și indisponibilități importante, ce-i drept. Strâmb, adică direct în jos, e parcursul 2013 al performerilor de pe Old Trafford, zmei în amicale, mielușei la oficiale!
Steaua nu a avut emoții, făcând și o fază de tiki-taka (14 pase, balon trecut pe la opt jucători de-a lungul a două treimi din teren). În rest, până acum mai nimic spectaculos în această etapă cu numărul 21, în care azi doar Vasluiul mai poate aduce mutări în ierarhie, fără ca altceva, undeva, să aibă cum să zgâlțâie clasamentul. Aoleu, ce-am zis(scris) - ceva de zgâlțăială?! Scuzați, pardon, cuvântul ăsta e interzis în zi de 4 martie, după seara de coșmar dată multora dintre noi, din Zimnicea până-n București mai ales, în '77. Acela cutremurat, la propriu și la figurat, ceea se se întâmplă prin fotbalul bântuit doar de seismul economic rămânând niște trăiri oarecare, exarcebate adesea de
microbismul din noi.
George PLAURIAN