INCREDIBILUL OLTCHIM ȘI STRANIUL ȘIMAN-CHIN

    Într-o aceeași zi de sâmbătă, la puține ore distanță, două evenimente au marcat lumea sportului nostru în cel mai diferit mod cu putință. Unul s-a petrecut peste fruntarii, celălalt printre bălăriile și bălăcărelile autohtone, într-o succesiune în timp care nu contează aici și acum.

1. Ceea ce au reușit handbalistele din Vâlcea ține de capitolul minuni care se mai scrie încă la noi, inclusiv în fotbal (bravo și iar bravo Steaua!). Învinse pe teren propriu, bântuite prin suflete și conturi de furtunile crizei economice care le-a pus pe butuci combinatul tutelar, niște românce blonde sau brune plus o mână de superprofesioniste de import, albe sau negre, aveau de recuperat la Budapesta irosirile de-acasă, forțate de spectrul falimentului. Le trebuia victorie la două goluri. Au izbutit-o la șapte. Neplătite. Bătute de gânduri de plecare. Cu un singur pivot. Împotriva unui public ostil, pătimaș. U-LU-I-TOR!

    Sigur că echipa ungară nu-i vreun Ajax, vreo Chelsea. Dar strângerea rândurilor în cel mai greu moment din viața unui club deja istoric și legendar - flutura aripa desființării în caz de eșec! - va rămâne o faptă de glorie sportivă demnă de povestit copiilor și nepoților. De la uriașa Bulatovici la portărița cu fizic de gimnastă Navarro, de la Brădeanu, Manea, Curea la Pineau, Barbosa, Managarova, blonde sau brune (rău, unele) ne e totuna, vorba cântecului, să le sărutăm mâinile a mulțumire pentru frumoasă lecție oferită în zi de sâmbătă și de martie. Oltchim a demonstrat că nu trebuie lăsat să moară, indiferent de ce va fi să fie săptămâna viitoare!

2. Ceea ce s-a petrecut la Stadionul Juventus ține de marea durere a fotbalului românesc. De golăneala celor vârâți în fenomen doar cu gândul la notorietatea personală și propriile buzunare. Reprezentantul tipic al acestora nu e Copos (care a băgat, totuși, bani în fotbal, măcar atunci când l-a adus în Giulești pe foarte scumpul Lucescu-senior). El e finul lui Georgică și îl cheamă Vasilică. Șiman. Tipul care, mai ieri, defila prin studiori tv propovăduind respectarea literei și spriritului regulamentului. Insul ce a nesocotit sâmbătă, din câte s-a aflat, cele mai elementare reguli de conduită civilizată, insistând să se dispute un meci cu jucători muritori de foame ce nu aveau nici măcar vizita medicală făcută, neplătind nici baremul arbitrilor, ba chiar sărind la bătaie asupra propriilor (ne)salariați sau a unui părinte!!!

    Îngrășat în fotbal prin transferuri ce i-au creat faima de negociator la sânge, cu arici la buzunar care au stricat destine de jucători bine cotați la un moment dat și cu mentalitate de capitalist cunoscător numai al verbului a lua, acest patron din mileniul 3 a conturat definitiv straniul portret de investitor în fotbalul nostru. A făcut-o în zi de sâmbătă, aceeași zi în care niște handbaliste au arătat că sportul mai înseamnă, totuși, și pasiune, și suflet.