INCREDIBILUL OLTCHIM ȘI STRANIUL ȘIMAN-CHIN

1. Ceea ce au reușit handbalistele din Vâlcea ține de capitolul minuni care se mai scrie încă la noi, inclusiv în fotbal (bravo și iar bravo Steaua!). Învinse pe teren propriu, bântuite prin suflete și conturi de furtunile crizei economice care le-a pus pe butuci combinatul tutelar, niște românce blonde sau brune plus o mână de superprofesioniste de import, albe sau negre, aveau de recuperat la Budapesta irosirile de-acasă, forțate de spectrul falimentului. Le trebuia victorie la două goluri. Au izbutit-o la șapte. Neplătite. Bătute de gânduri de plecare. Cu un singur pivot. Împotriva unui public ostil, pătimaș. U-LU-I-TOR!

2. Ceea ce s-a petrecut la Stadionul Juventus ține de marea durere a fotbalului românesc. De golăneala celor vârâți în fenomen doar cu gândul la notorietatea personală și propriile buzunare. Reprezentantul tipic al acestora nu e Copos (care a băgat, totuși, bani în fotbal, măcar atunci când l-a adus în Giulești pe foarte scumpul Lucescu-senior). El e finul lui Georgică și îl cheamă Vasilică. Șiman. Tipul care, mai ieri, defila prin studiori tv propovăduind respectarea literei și spriritului regulamentului. Insul ce a nesocotit sâmbătă, din câte s-a aflat, cele mai elementare reguli de conduită civilizată, insistând să se dispute un meci cu jucători muritori de foame ce nu aveau nici măcar vizita medicală făcută, neplătind nici baremul arbitrilor, ba chiar sărind la bătaie asupra propriilor (ne)salariați sau a unui părinte!!!