...și numai o mare ciudă ne mai străbate după eliminarea Stelei. Pe aroganții ăia de londonezi care nu ne văd, ca frații lor de peste Ocean, posesori de capitală Budapesta, ci ne fac cehi și ne iau în derâdere cu trimiteri la Ceaușescu. Pe noi înșine, că avem un campionat de râsul curcilor, din care s-a întrupat însă o echipă în stare să țină la respect, trei reprize din patru, campioana-campioanelor Europei.
Dar, ca să continuăm în stil eminescian, "ș-apoi cine treabă are" să spună cumva că ne-am făcut de fecale, când pe Stamford Bridge s-a scandat și cântat mai românește decât în toată istoria unei evoluții "tricolore" în deplasare? Prin fervoarea tribunei ocupate de români și prin tupeul celor din iarbă, le-am arătat măcar demnitate încrezuților care ne cred pe noi toți doar niște amărâți cu mâinile întinse după pomană sau șmecheri ce vând carne de cal în ambalaj de vită.
Minunea nu s-a mai produs, visul nebun de calificare s-a dus. Înfrîngerea asta în sine nu este însă dintre cele ce trebuie să doară, fiindcă nu-i una umilitoare. Trei sferturi din dubla întâlnire au fost ale Stelei, prima repriză a returului repetând într-un fel scenariul de la București - aceeași
obrăznicie de a pune presiune pe niște jucători mai scumpi ca tot fotbalul românesc de la Lăcătuș încoace, trecerea câștigătoarei
ChL prin chinurile uriașei ocazii avute de Rusescu și, mai ales, ale balonului vârât în poarta marelui Cech de un mai mult ca sigur viitor
stranier de mare club.
Până la urma, logica fotbalului s-a impus. În avantajul net, la toate capitolele, asigurat de un Abramovici mai avut decât tot neamul Becali și bugetul național la un loc, Chelsea a lovit după pauză cu acea forță seniorală pe care numai supervedetele o pot arăta la nevoie, speculând erorile apărute pe fondul unei epuizări nu doar fizice.
El Nino ăsta de Torres s-a trezit să fie la fel de decisiv precum într-o finală câștigată de Spania în fața Germaniei, Hazard, Mata sau Terry s-au găsit tocmai acum să-și justifice salariile fabuloase și Steaua a cedat spre final. A pierdut meciul și calificarea, rămânând însă o câștigătoare pentru sufletele noastre de microbiști neobișnuiți cu o asemenea atitudine demnă la trăitorii din fotbalul românesc. Pentru această atitudine, pentru visul frumos al unor seri de primăvară - mulțumim, Steaua!