Format pe vremea lui nea Nicu, a devenit Danciu-gol după ce "ochiul dracului" s-a-ntronat unicul stăpân adevărat și prin fotbalul mioritic. A debutat printre oltenașii săi, devenind un nume în Ghencea, pentru a ajunge cea mai profitabilă mutare făcută vreodată de rivalii de-o viață-două. Dar nu i-a fost deloc ușor, cei care nu suntem încă pândiți de monstruozitatea Alzheimer păstrând neșterse reacțiile violente ale galeriei dinamoviste față de acest transplant socotit împotriva naturii fotbalistice de Dâmbovița. Puțini ar fi rezistat, nu multe sunt exemplele asemănătoare (încă unul de actualitate e al lui Cătălin Munteanu), dar acest Ionel care nu-i defel pe calapodul eroului lui Caragiale a atins un număr uimitor de meciuri pentru echipa din Groapă, după cele 129 de jocuri pentru Steaua, plus 31 de pe timpul când Electroputere exista chiar pe prima scenă.
Cu arme mai puțin spectaculoase, dar sigure în atingerea țintei (chestii dintre acelea ce-l fac pe un Mutu să zâmbească - precum seriozitate, somn obligatoriu de după-amiază, nopți nepierdute, zile libere dedicate familiei), a ajuns sâmbătă la nemaiîntâlnita apariție cu numărul 500. Însuși marele Costică Ștefănescu, detronatul din ierarhia all-time al prezențelor în A+L1, îl privește - de la distanță, dintre arabii de la care își câștigă pâinea de antrenor - cu respect pe Dănciulescu.
Dinamo a pierdut la Ploiești, încă neputincioasă pentru a ține piept Petrolului relansat spre Europa, preluarea puterii de către patronul de mare hotel sau posibilele implicări de Lucescu și Lupescu în "Ștefan cel Mare" fiind treburi ce nu nasc schimbări profunde peste noapte. Însă adevăratul erou al zilei, etapei și cumva al întregului bal de L 1 rămâne fotbalistul, omul, patronul de local (administrat de alt nume cunoscut, Marius Cheregi), acest Senior pe numele său, atât de neaoș românesc, Ionel Dănciulescu. Jos pălăria, Domnule!
Romaniansoccer.ro