Ce i-o fi venit TVR-ului să ne dea, în preziua jocului de la Budapesta, un meci cu Ungaria de pe vremea când Hagi chiar era Rege-n teren? Proastă idee a putut avea să ne arate că și Adrian Ilie a fost mare jucător sau că fundașul Dorinel a marcat pentru națională! N-a reușit decât să ne facă să ne luăm și mai tare cu mâinile de cap văzând unde am ajuns după ce am însemnat
ceva în fotbalul mare...
Vinerea asta de martie ne-a produs în suflete un gol cât hăul din tribunele budapestane. România n-a pierdut, mai joacă să bea cafeaua de Brasil la mama ei acasă, dar rămânerea la calificare a atârnat de întâmplare sau, cum s-or fi grăbit destui să se repeadă asupra selecționerului, de
bulanul proverbial al lui Pițurcă - al tipului ce stă ca o curcă (plouată) pe margine. Parcă nu zărea cât de anemic (nu) curge jocul cu o echipă din categoria fizic bun și-n rest "pe ei, pe mama lor". Parcă nu realiza că Stancu dă goluri pe la osmanlii de mâna a doua, iar la națională se arată doar un biet motan speriat de bombe, în vreme ce din Grozav nu rămâne decât numele dacă nu are meciuri în picioare. Stătea și se uita, și cugeta, și iar cugeta omul lui șase-șase sau 69, până se hotăra să umble la mecanismul ce tura în gol, de ajunsese Pintilii cel mai periculos șuteur.
Chemând nouă steliști la lot, Piți a dat de înțeles că ar putea merge pe mâna echipei momentului. Însă a făcut până la urmă tot așa cum
vrea mușchii lui (numai și numai ei). I-a lăsat pe margine pe Chipciu, pe Rusescu, dar și pe Maxim-ul ce a luat deja fața nemților. De-abia când, ff târziu, s-a decis să-i vâre în coasta ungară pe ex-gorjean, pe golgeterul liderului și numai pe final pe Alex, au fost semne de
schimbarea modificării în prestația "tricolorilor". Ba chiar polivalentul jucător din Ghencea l-a salvat și ne-a salvat când mâhnirea se-mpreuna cu resemnarea, în ultimele moment ale unei partide care nu a avut nici o legătură cu aceea atât de frumoasă dispută tot cu ungurii pe timpul lui Hagi, Ilie, Popescu, Munteanu și repusă pe ecran de TVR.
Vineri seară, Mutu a fost căpitan, a scos și tranformat un penalty, l-a ajuns pe
Rege la numărul de goluri pentru România. Dar e sigur că-i tremură acum banderola pe brațu-i de aramă mult tatuată, iar nouă…ce să mai vorbim ce ne tremură după acest 2-2 chinuit și norocos, că vine la rând Olanda și nu mai poate ține
bulanul cu ea! Să-i dea Ăl de Sus lui Pițurcă mintea cea de pe urmă ca să nu se mai joace de-a uite Steaua, nu e Steaua (după Ajax plus Chelsea!) și să gândească Maxim?
George PLAURIAN