Jocul de echipă diletantă, un fel de țurcă mai evoluată, practicat de națională la Amsterdam nu a fost și nu va putea fi despărțit de modul atât de
original în care selecționerul a făcut echipa. Statutul de rezervă pentru căpitanul marcator de la Budapesta și cel de frecător de bancă până la sfârșit conferit fotbalistului ce schimbase fața meciului cu ungurii au fost niște gafe cât bretonul lui Piți de mari. Ceea ce s-a dovedit imediat, în campionate mai tari decât acela în care (sub)evoluează Dodel, preferatul selecționerului & impresarilor.
Mutu și-a arătat iarăși calitatea de "briliant", făcând o fază de gol și găsind apoi personal plasa - în Franța,
musii! Titular pentru prima oară în Germania, Maxim a avut o execuție de virtuoz și a dat gol Borussiei Dortmund.
Să mai adăugăm despre unul dintre cei destui ignorați de la facerea/desfacerea lotului: Săpunaru a terminat
bara-bara cu Cristiano Ronaldo. (Și așa, în treacăt, să ne amintim de tânărul antrenor silit să reia calea străinătățurilor după ce a făcut pe Dunăre
port de echipă campioană, Dorinel Munteanu impresionându-i pe ruși prin proaspătă victorie în deplasare).
Bucuros, cum altfel?, după isprava din Bundesliga, Alex cel uitat pe bancă prin Olanda și-a manifestat recunoștiința față de chemarea sa la lot de către Pițurcă, explicând că altfel nu avea cum să atragă atenția nemților. Ok, onoare lui, dar oare de ce noi aștia din plebea microbistă simțim și gândim altceva decât recunoștiință vizavi de selecționerul care nu vede, iată, ce-i vizibil pentru Mama Europa?
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro