Tot pe loc/Pe loc, pe loc/ Să răsară... ioc - că de unde busuioc? Cam așa-i prin Liga Mocirlica, de vreme ce Stelei îi e de ajuns un egal în deplasare pentru a mări distanța față de urmăritoarea principală.
Cu sacii deja în căruță, liderul se desprinde și dacă joacă în pas de voie pe-acasă după ce s-a ostenit prin Europa. Are
cu ce - au simțit asta și Ajax, și Chelsea -, însă nu prea are
cu cine să se bată pe aici. Iat-o astfel pe Astra, ajunsă numai prin conjunctură în coasta stelistă: și-a arătat limitele cum a dat de o echipă revitalizată de noul patron care le zice frumos și chiar se arată dispus, dacă nu de-a dreptul capabil, să construiască
new Dinamo (semnificativ fiind apelul tânărului Negoiță la oameni mult mai hârșâiți decât el cu realitățile fotbalului nostru, gen venerabilul domn Anghelache, renunțând la varianta conducătorului - sindicalist cu gură bogată și... atât). Jucătorii celui mai filozof dintre antrenori au părut amețiți de aerul tare din arena cea mare, cu atâția spectatori deodată cât nu strângeau ei într-un tur sau retur de campionat pe când jucau la Ploiești, situație ameliorată, e drept, prin mutarea parțială la Giurgiu. Fatai s-a cam zbătut de unul singur, Găman a mai "comis-o" o dată, Florescu a debutat ca un novice, evoluția Astrei a fost pe ansamblu modestă. Dar de aici și până la afirmația" au trădat fotbalul", emisă de propriul patron, ni se pare o cale cam lungă. Cu asemenea ieșiri, Ioan Niculae își demonstrează încă o dată nerăbdarea, inconstanța și nu ne-am mira deloc să aflăm că, după ce abia l-a lăudat pe Vali Sinescu, renunță la acesta în vreun moment de furie, cum a făcut-o cu Napoli, Stoichiță, Selymes, Rednic, Stelea, Mulțescu (prea mulți în scurt timp, nu?).
În hora asta a campionatului, care mai mult bătută pe loc este, apar și momente de joc cu foc, precum disputa Vaslului cu puștii lui Hagi sau încăpățânarea rapidiștilor în refuzul efectelor falimentului. Când ai însă o campioană care își tot prelungește pasa proastă, iar principala preocupare apare, la modul general, aceea de continua, cum-necum, existența pe prima scenă, tabloul ligii profesioniste nu poate fi atârnat decât în cine știe ce expoziție de amatori găzduită într-un gang.
George PLAURIAN