Fu ditamai paranghelia pentru arbitrul Colțescu. Dar cât e el de oltean cu sânge aprig la mânie și cu antecedent suicidal la activ/pasiv, nu se
lăsă târât, precum actualul său șef de la CCA, într-un nou
caz bricheta de meci isprăvit înainte de termen. Sebastian
duse până la capăt jocul fără miză care, nu mult înainte, însemna mare derby fotbalistic la români. Iar tocmai fiindcă nu opri disputa, deși avea toate motivele să o facă, decât pentru pauza regulamentară de calmare a spiritelor, îi
vorbirăm în idiomul natal - în semn de respect pentru dovada sa de bărbăție cu fluier.
Altminterea, acest meci Rapid-Steaua a fost interesant pentru că Rada, Pancu și puștimea giuleștină se află în postura cuiva care moare dar nu se predă. Execuția măiastră a lui Herea a fost ca o catapultă în creștetul insolvenței declarate, săracii Ligii supunându-i pe
bogătanii acesteia la chinurile alergării după refacerea onoarei vreme de 80 de minute. Pentru ca după șutul inspirat al lui Bourceanu să apară demența în tribuna plină de foc, și de benere, și de cântec.
O brichetă l-a lovit în cap pe Chericheș, scaunele rupte au apărut ca din pământ, hora neprietenei a început să se joace pe teren. Mai apoi, la televizor a fost dată și scena în care Reghe primește în figură deșertăciunea din punga scârboasă expediată de un cretin. Fiecare în parte și toate laolaltă – motive pentru o altă oprire de joc, după cinci ani de la celebrul precedent, când faptele parcă nu au fost atât de grave. Însă disputa s-a reluat fiindcă acum antrenorul și căpitanul Stelei nu s-au dat pe după perdeaua regulamentului, Bourceanu insistând absolut uimitor pentru ducerea la bun(?) sfârșit a ceea ce rămâne, totuși, un simplu joc între două echipe, fie ele disproporționate ca valoare și statut actual.
Dacă până acum nu-l iubeam la infinit pe Alex, e momentul să ne declarăm deplina înțelegere pentru desemnarea acestuia drept purtător al banderolei de onoare, dimpreună cu toată stima și mândria în fața unui caracter pilduitor. Și așa, în momente în care era îndreptățit la mânie de actele unor scelerați, sportivul Bourceanu a demonstrat puterea supremă de a-și realiza rostul. Rostul de învingător, căruia numai bara i s-a putut opune, la fina execuție a mai crudului său coechipier Iancu.
Atitudinea căpitanului Stelei va face înconjurul lumii și rămâne de povestit copiilor și nepoților. Această umplere de respect nu poate însă să alunge, nicidecum să ierte!, dezgustătoarea imagine oferită de oamenii cavernelor aciuiți printre suporterii cu autentic sânge vișiniu. Rapidul va fi pedepsit ca și club organizator. Dar cu insolența firmei angajate să preîntâmpine pătrunderea arsenalului interzis în incinta stadionului și să facă ordine în asemenea momente cum rămâne ? Ce are de spus inițiatorul legii care a oprit jandarmii la porțile arenelor? A, da, e vorba de însuși șeful Legii - atunci, nici că ne putem aștepta să se pună cu adevărat piciorul în prag. Fărădelegea e la ea acasă...
George PLAURIAN