Undeva se scrie că Gane i-a semnat "sentința" lui Ciobotariu. Și nu-i drept, zău așa! Păi ce s-ar fi făcut Jerry - mai exact Severinul său –, cum ar fi putut întoarce rezultatul fără sclipirile unuia dintre cei mai controversați
fotbaliatori din ultima vreme?
Florin Costea s-a regăsit spectaculos, dacă nu aproape miraculos, după ce el, ditamai speranță a Craiovei și nu numai, a gustat din pâinea amară a frecătorului de bancă de rezerve a Stelei. Ce i-a fi lipsit la cea mai abundentă "stână", greu de precizat. Poate molanul de-acasă, probabil patima oltenașilor săi din jur, aproape sigur statutul de
june-prim într-o distribuție. Cum-necum, cert este că revenirea la matcă - sau prin preajma acesteia - a fost benefică unei echipe întregi, antrenorului și conducerii acesteia, dar în primul rând lui însuși.
Acum, cu Iașul, Florin s-a arătat atacantul de rasă pentru care fostul său patron era în stare să facă moarte de om. A făcut ce a vrut în repriza secundă, a egalat, a creat golul victoriei - a fost, din nou, decisiv. Fără verva, travaliul, execuțiile sale, Liviu Ciobotariu ar fi putut continua ce a început să facă pe
nisipurile mișcătoare ale Iașului fotbalistic, iar Cârțu rămânea în continuare să trăiască din amintiri frumoase și să nu mai pună în pericol
plexiglasul din jurul terenurilor.
Ne pare rău pentru trecerea în șomaj a antrenorului cu onorabil cv de internațional. Ne bucură revenirea unui jucător așteptat încă să ajungă, să depășească împlinirile "sub tricolor" ale lui Ciobi ș.a.m.d. Ce vreți, asta-i de când lumea și pământul, o mască râde și alta plânge, că mingea-i prea rotundă ca să sară la fel pentru toți așa, deodată...
George PLAURIAN