Scrisoare de 1 Mai

    Numai astăzi nu e mâine, adică 1 Mai muncitoresc, acea zi în care - cei trecuți binișor de 30 de ani știu, iar foarte tinerii e nimerit să afle - se obișnuia înainte de '89 trimiterea de telegrame de telegrame de felicitare lui Ceaușescu. Cum ar arăta o asemenea misivă today, în limbajul de lemn al vremii de odinioară? Să ne imaginăm una semnată de un neîncetat șef al fotbalului, produs tipic al sistemului comunist, făcut ofițer la apelul de seară și devenit din coate + picioare goale un îmbogățit mai ales în urma foarte rodnicelor (la propriu) deplasări peste hotare. Înainte să o citiți, cu un zâmbet neapărat amar, o rugăminte: eventualele sigure abateri de la gramatică să fie puse pe seama grabei, nicidecum în cârca absenței fortuite de la serviciu a secretarei de la ligă. Așadar...

    "Mult stimate și iubite tovarășe secretar general,

    Sărbătorim 1 Mai muncitoresc cu sentimente de aleasă prețuire față de politica partidului, condus cu mare înțelepciune de dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului. Ne manifestăm prinosul de recunoștință și deosebit respect mândri de realizările obținute prin grija și înaltul patriotism pe care-l dovediți neîncetat pentru propășirea țării.

    Avem onoarea de a vă raporta că oamenii fotbalului nostru, sărbătoresc Ziua Muncii cu bucuria datoriei împlinite. Astfel, tovarășul Becali George din Pipera, a urmat neabătut linia partidului și prin activitatea desfășurată în mod voluntar în afara orelor de program de la stâna în care se a arată un adevărat om al muncii în comunism a reușit victorii de larg răsunet internațional în lupta cu dușmanul de clasă. De asemenea un grup de tovarăși devotați a oferit un exemplu de aplicare a binefacerilor cooperativismului în sport, iar membrii de partid care arbitrează absolut dezinteresat și fără nici un fel de foloase necuvenite au contribuit la crearea unui climat sănătos de întrecere nepătată de interese meschine, care e străine celei mai cinstite orânduiri din istoria omenirii.

    Totodată recunoaștem în mod critic și autocritic că mai sunt multe de făcut. Ne angajăm cu această măreață ocazie să înlăturăm neîntârziat efectele falimentului care amenință unele echipe - fenomenul datorându-se numai și numai influențelor provenite din odiosul sistem capitalist, strecurate mârșav în sufletele și bagajele celor ce muncesc în fotbalul nostru cu prilejul deplasărilor peste hotarele scumpei noastre patria. Tovarășul Copos a tras semnalul de alarmă în citadela sportului muncitoresc, angajându-se într-o amplă operă de reconstrucție din temelii a legendarului club, exemplul său urmând să fie urmat de tovarășii cu sarcini similare în acest domeniu de mare importanță pentru creșterea unei națiuni sănătoase pe toate planurile cincinale.

    Vom continua, mult stimate tovarășe secretar general și prea iubită tovarășă Elena Ceaușescu, să muncim fără ostenire pentru obținerea de noi și răsunătoare victorii, că chiar nu există pentru noi o satisfacție mai mare decât aceea de a vă putea urma strălucita pildă de devotament pentru ridicarea țării pe noi culmi de progres și civilizație. Trăiască 1 Mai muncitoresc - în frunte cu dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului!".

    Cam așa ar suna și ar tot putea continua o telegramă de 1 Mai, în stilul vremurilor de care nu vrem să ne mai amintim. Nu vrem, dar poate că mai trebuie, din când în când, să ne amintim, măcar ca învățătură de minte... Altfel, Sărbătoarea Muncii rămâne o zi recunoscută internațional și ferice de cei care o pot trăi zâmbind.