A fost, zice-se, un derby. Cândva, chiar era așa ceva - în anii mulți când Steaua și Dinamo jucau cu cuțitul la os, adică meciul lor direct conta decisiv pentru soarta unui campionat. Acum, despre ce vorbim? Derby între o echipă cu sacii ăia mari în căruță și alta ce gâfâie cu Ceahlăul, care imediat apoi pierde acasă și se gândește la jocurile de la ora 11?! Poate doar în imaginația prea înfierbintaților suporteri dinamoviști, ale căror goliri de buzunare (monezi, brichete,pămătufuri și nădufuri transformate în arme pentru creștetele
inamice) l-au silit pe Colțescu să continue serialul întreruperilor de meci și îl obligă pe Negoiță să scoată din buzunarul cu arici o amendă
banană...
Jocul în sine a fost unul de
foaie verde și... hai să ne facem că lucrăm, ca Dinescu la tragicomedia Revoluției, cu Caramitru pe post de sufleur. Dinamo a fost ștearsă și stoarsă, nelăsând alte amintiri din acest așa-zis derby decât pe oasele sau tendoanele adverse, prin intrarea la rupere a lui Strătilă asupra lui Chiricheș și aceea a lui Rus în dauna lui Chipciu (declarată fără intenție chiar de victimă).
Spectacolul, jenant până peste poate, s-a pornit după partida în care doar învinsa poate regreta că n-a fost
în priză (europeană). Odinioară, jucătorii se băteau adesea ca chiorii pe teren, dar făceau și fotbal, pentru ca după meci să-și reînnoade amicițiile la o bere și-un șpriț îndelung prelungite. În ziua de azi,
dușmănia din iarbă e continuată mai ales de
internauții din conducerile administrative. Meme Stoica - cel despre care tocmai am găsit o vorbă de bine la RoS - a ieșit iarăși la bătaie în vorbe grele. În stilu-i de berbec în călduri, autoproclamatul manager fără egal de la Dunăre până-n Maramu’ își completează fișa postului de ațâțător-șef al fotbalului făcându-l varză pe Strătilă și cântând deja prohodul acționariatului lui Ionuț Negoiță. În fuga condeiului său plin doar de venin,
memeul îl compară pe mijlocaș cu strămoșii omului, consumatori de banane cu coajă cu tot, și o comite involuntar când se întreabă retoric ce jucător (de doi bani) este autorul atentatului la ligamentele încrucișate ale stoperului internaționa. Păi, bre nea ăsta cum te cheamă, nu toată lumea a uitat că respectivul Strătilă a fost vedetă la Astra și dorit la un moment dat de însuși
baciul matale, în vreme ce cariera purtătorului de crampoane Stoica M. n-a lăsat nici cea mai măruntă dâră în fotbal.
Iar dacă prea agitatul personaj se tot bagă în seamă, vârându-se neostoit în gura lumii ca musca-n curul calului,
inamicii nu puteau primi nepăsători sudalmele. Așa că dinamoviștii au contraatacat mult mai vivace decât echipa lor și îl definesc drept huligan incontestabil, dorindu-i nesfârșită vizionare plăcută a serialului Suleyman Magnificul...
Cui prodest? Fotbalului românesc nu-i folosește, sigur, la nimic această nestinsă bălăcăreală. Haidem mai bine să uităm repede
derbyul de foaie verde și-o banană, că mai avem motive de satisfacție: o fi auzit, de pildă, și domn' Piți ce vrăji a mai făcut Maxim prin campionatul echipelor care au dat de pământ cu
extratereștii și
galacticii?
George PLAURIAN